Lorelei, asa cum e ea
Era pe la 1977, într-o zi de marţi.
Mama, tocmai trecuse pragul celor 26 de anişori, şi mă purta încă în pântecele ei. Crăiasa primăverii, se pregătea să învăluie pământul cu primele semne ale sale, ghiocei şi toporaşi. Însă asta nu era tot. În zorii zilei de 1 martie, când se împart mărţişoarele, ea hotărî să îi dăruiască unul deosebit mamei mele. Astfel, răzbii eu în această lume, zgomotoasă, pe la orele 6 ale dimineţii.
M-am născut la malul mării şi o ador, e atât de liniştitoare..., pentru mine cel puţin. Iubesc natura şi sunetele ei, dacă aş putea să petrec cât mai mult timp în mijlocul ei ar fi ideal. Însă... cotidianul ne fură o imensă parte din viaţă, aşadar bucuriile naturii rămân doar copilaşilor şi celor bătrâni.
Ziua de mâine.... Sunt o visătoare incurabilă şi îmi place să descifrez noi taine ale vieţii. Mă preocupă filosofia, dar şi psihologia, însă nu la un nivel academic, ci doar atât cât să găsesc răspunsuri la întrebările care se nasc în creieraşul meu. Ador poezia şi muzica care să înalţe spiritul spre culmile fericirii. Un tot ideal, un poem şi o arie pentru sufletul meu boem. Dar asta nu înseamnă că nu ascult şi alte genuri de muzică (destul de variată) şi că nu citesc şi alt gen de literatură, fie ea beletristică sau de specialitate.
mmmmm....
Dar cred ca o să mă opresc aici, deja v-am dezvăluit cam mult. Vă las să mă descoperiți din postările de pe pagina mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu