Cetatea Ierusalimului

Via Dolorosa

Când am ajuns în Israel ne-am gândit că vom vizita toate obiectivele într-o zi. Greșit! Fiecare obiectiv are nevoie de o zi. Norocul nostru a fost că familia Comănescu închiriase o mașină și am fost împreună cu ei în aventura noastă de a descoperi Israelul. Recomand oricui să procedeze la fel. Am înțeles că e vorba de 200 euro chiria, cu asigurarea și 1000 de euro pentru garanție (dar pe care îi primești înapoi când predai mașina). 

A doua zi am fost la festival, dar a treia zi ne-am propus noi să mergem la Marea Moartă, la Bethleem și în Cetatea Ierusalimului. Nu am reușit să bifăm decât Marea Moartă și să vedem Cetatea Ierusalimului și Ierusalimul în centru, pe timpul nopții. Așadar am alocat vizita Cetății pe îndelete pentru a cincea zi de ședere. 

Ne-am propus să mergem cât de dimineață se putea către Cetatea Ierusalimului. Nu mai rețin ora la care am purces, dar am găsit o parcare subterană și am luat-o la pas. Am găsit-o destul de aproape de intrarea pe Poarta Nouă. Sunt multe porți de intrare în cetate, dar pe această poartă ne-am nimerit noi și cu 2 seri în urmă, și în această zi. 

Nu știam exact cum e desfășurat locul și nici nu prea înțelegeam hărțile ce erau la intrarea în cetate.

Așadar am luat-o prin labirintul de comercianți. Atunci mi-am amintit de Izgonirea negustorilor din templu descrisă de Ioan 2,13-23. Iisus plecase la Ierusalim cu ocazia Paștelui iudeilor, dar ajuns aici a găsit negustorii și cămătarii. La vederea acestora a luat un bici gros și i-a izgonit din templu, moment în care iudeii l-au întrebat cu ce drept face acest lucru, iar Iisus le-a răspuns „Dărâmați templul acesta și în trei zile îl voi ridica”. Acei oameni nu au înțeles vorbele sale, ce erau mereu în pilde, și faptul că templul nu erau acele ziduri, ci însuși El. Aceasta va fi una din mărturiile depuse de martorii mincinoși la momentul judecării Sale, din Săptămâna Pătimirilor. 

La un moment dat ne-am rătăcit unii de alții, dar în final am ajuns la una din intrările în curtea unde se găsește biserica Sfâtului Mormânt. Nu am avut noroc să intrăm, întrucât era o vizită oficială din America și a trebuit să revenim la ora 17. Atunci am căutat plăcuța pe care văzusem scris Via Dolorosa. 

Am găsit-o destul de repede și am luat-o la pas. Mergând pe drumul crucii, am găsit o poartă cu o inscripție, cea de a șasea oprire a lui Iisus, pe drumul către Golgota. Era și un grup ce avea un ghid și le explica că acolo o femeie, pe nume Veronica, i-a șters fața lui Iisus cu batista ei. Deși este un nume laic și neobișnuit locului și timpului acela, totuși a rămas în istoria lumii. 

Am continuat să coborâm, și la scurt timp am găsit a cincea poartă, locul unde Simon din Cirene a fost silit să ia crucea lui Iisus. 

La o cotitură apropiată am găsit locurile numerotate cu cifrele 3 și 4. 

La oprirea a 4-a se află o biserică mică în care intrând regăsim scena unde Maica Domnului își privește îndurerată Fiul.  Se poate aprinde o lumânare și rosti o mică rugăciune. 

Am mai găsit încă o hartă, pe care am fotografiat-o, dar  nu am consultat-o ulterior

La a treia oprire Iisus a căzut prima dată sub greutatea crucii pe care o ducea.

La a doua oprire găsim Sanctuarul unde Iisus a fost Judecat, Biciuit și Condamnat.

Închisoarea în care au fost ținuți Iisus și Barabas. Sunt două intrări separate. 

Marcați de acest drum, ne-am apropiat de ieșirea, prin poarta leilor. În fața noastră se întindea Muntele Măslinilor, locul de rugăciune a lui Iisus, din Grădina Ghetsimani.

Am traversat și la început, pe partea stângă am găsit Biserica Mormântului Maicii Domnului, dar se intra la anumite ore. 

Așadar ne-am continuat drumul și am dat de Grădina Ghetsimani, dar inițial nu am înțeles ce reprezenta, și am continuat să urcăm pe o cărăruie. Ne-a luat cam 40-45 de minute până ce am ajuns în capăt. Acolo sus erau morminte evreiești și deasupra de tot se vede panoramic toată cetatea.

La coborâre am înțeles de la un grup ce se afla în zonă, tot cu un ghid, că în fața noastră era Biserica celor 12 națiuni cu grădina Ghetsimani și Piatra pe care Iisus s-a rugat Tatălui să ia de la El Paharul cel Amar, prin care a mântuit lumea. 

Interesant, locul unde se află măslinii milenari este împrejmuit cu un gărduleț, iar din pietre este scris PACE, dar am sesizat prima dată în fotografie. 

În biserică m-a impresionat culoarea aceea albastră, din interiorul său, dar și pictura care era altfel reprezentată. Piatra era împrejmuită și se ținea o slujbă acolo. 

Am revenit la Biserica Mormântului Maicii Domnului unde am intrat să ne închinăm și am avut surpriza plăcută să auzim cântări ortodoxe, și ce să vezi, chiar în limba română. Am aflat că era un grup din Cluj. Mai mult decât atât, la lumânări era o măicuță de-a noastră, ce s-a bucurat să ne cunoască și ne-a dăruit iconițe, copiilor metanii. 

Aici se află icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, ce are un istoric miraculos.
despre icoana făcătoare de minuni

Când ne-am întors în cetate era deja ora 15 și eram cam leșinați de foame. nu a durat mult până ce am discutat că ar fi fain să mâncăm ceva specific bucătăriei lor, că am și nimerit peste un local unde am fost luați insistent din stradă, că la ei se mănâncă cel mai bine și cel mai ieftin, că vom face afacerea secolului. Am intrat. Interiorul destul de simplu, iar mâncarea bunicică.

Cum mai aveam aproape o oră până la momentul când puteam reveni la Sfântul Mormânt am luat-o către zidul de Vest, din cartierul musulman. Am avut aici același ghinion. Se deschidea abia la ora 18. Ne-am învârtit printre tarabe și am dat de un mușteriu ce vindea FaLaFel. La capitolul igienă m-a lăsat cu un gust amar. nu am îndrăznit să mănânc acele lipii cu chifteluțe, după ce am urmărit modul cum fuseseră pregătite. dar restul găștii a fost încântat.

Pentru că se apropia seara, temperatura scădea destul de repede, și fiindu-mi rece, am pus eșarfa de jur împrejur, acoperind și rucsacul ce îl țineam în față. Deodată am văzut și am simțit toți ochii ațintiți asupra mea. mi-a luat cam 5 minute ca să realizez că reprezentam un pericol întrucât în acel loc, o astfel de ținută poate reprezenta un atentat. Mi-am dat eșarfa la o parte de pe rucsac și abia când am ieșit din cartierul musulman m-am simțit mai relaxată.

Înapoi la Sfântul Mormânt...
Subiectul următorului articol. mai este mai puțin de o oră până la momentul Învierii, așadar voi revenii, sper că în zilele următoare.

Până atunci „Hristos a Înviat!”