18.10.2016
Marti, Vaslui
Veliko Tarnovo – Silver Yantra
(partea a doua)
Dimineața pe terasa
camerei de hotel, cu soarele care te încălzea și cu o priveliște plăcută, a
trecut mai repede decât aș fi dorit, întrucât trebuia să ne pornim spre Teatrul
Muzical “Konstantin Kisimov” unde se desfășura concursul.
Ajunși aici am
așteptat un pic să vedem ce se întâmplă. Au început să apară concurenții,
pâlcuri – pâlcuri, iar Claudiu a început să fie asaltat, pupat și îmbrățișat de
concurenții care îl cunoșteau.
Așa au început conversațiile în limba bulgară,
pe care soțul meu a prins-o destul de repede anul trecut și perfecționându-se
până în prezent, având atuul de a cunoaște limba rusă, care este baza limbilor
slavo-rusofone. Eu, eram cam pierdută în decor, întrucât nu înțelegeam o boabă.
E tare ciudat să nu știi ce se vorbește lângă tine!
După aproximativ o oră și
ceva de mișcări de trupe, ne-am retras să vizităm din nou orașul. Ne-am pierdut
pe străzile înguste, care ba coborau, ba urcau.
Ceea ce am putut remarca, acolo
este faptul că nu au curțile generoase de la noi, din partea de sud-est a
României, ci mai mult ca cele din Transilvania, înghesuite una în alta și cu
intrarea din stradă.
Am găsit și două biserici
în drumeția noastră. Prima era de la 1836. Aici am găsit o doamnă care ne-a
primit cu brațele deschise și a schimbat câteva informații cu Claudiu, destul
de dificil, întrucât aici se foloseau și termeni bisericești, pe care nu îi
întâlnești într-o discuție obișnuită. Ceea ce mi s-a părut ciudat, faptul că am
aprins lumânări în interiorul bisericii, în fața altarului pentru vii, iar
undeva în stânga lateral, într-un loc amenajat destul de diferit și rustic,
pentru adormiți. Adică, la baza unei cruci cu Iisus crucificat se găsea o tavă
mai lată plină cu nisip. În acel nisip se puneau lumânările. Pe de altă parte,
vechimea locului respira prin toți porii. Zugrăveala era căzută și îmbâcsită de
vreme, pe jos erau covoarele acelea vechi cusute la război, pe care la noi nu
le mai întâlnești (totul fiind cu gresie, marmură sau mochetat). Cafasul
(balconul în care cântă corul într-o biserică) se întindea de jur – împrejur,
cu o formă ondulată, acoperind aproape 1/3 din tavan. La noi sunt mult mai mici
și de o formă dreaptă, dreptunghiulară, amplasate doar deasupra intrării în
biserică. În cea de a doua biserică, o altă doamnă drăguță, dar mai puțin
guralivă, ne-a prezentat interiorul. Aceleași caracteristici, ca și la
precedenta. Aici doamna ne-a intonat un tropar, iar Claudiu a cântat “HRISTOS A
INVIAT” în limba română. 
Forma reliefului destul de
înclinată, și cu străduțele foarte înguste au dezvăluit că numărul mașinilor
din acea zonă a orașului, era destul de limitat. Am văzut câteva mâțe, dar nici
un câine. De altfel, mâțele sunt atât de populare, încât nu deranjează pe
nimeni dacă intră într-un magazin, atunci când ușa este lăsată deschisă. La o
intersecție de străduțe am găsit și o statuie a unui cetățean, pe care nu te-ai
fi așteptat să o întâlnești în acel loc.
Între orele 14:00 – 16:30
s-a desfășurat prima parte a concursului, în care s-a interpretat o piesă în
limba natală. Astfel am auzit limba bulgară la greu, pe ici-colo, limba română,
de la reprezentanta din România dar și de la cele din Chișinău, italiană, malteză sau engleză. Chiar și
maghiară, la un moment dat, de la o interpretă din Ungaria. Ceea ce a fost de
remarcat, că aici piesele sunt în procent de 80% la fel de minore, ca cele
interpretate în festivalurile de acasă, încât apariția unei piese ritmate era
chiar o gură de aer binevenită, o rupere de ritm. Juriul a fost compus din 5
membrii, ce au vizionat concurenții de la balconul sălii de teatru.
După prima rundă ne-am
îndreptat către sala de mese. Apoi am coborât către o altă zonă, nevizitată, a
orașului. Aici am descoperit un muzeu, o universitate, dacă am înțeles noi bine
și am ajuns până aproape de zona unde era accesul către cetate. La ora 18:30 a fost ceremonia de deschidere, care s-a făcut cu stegulețe ale țărilor reprezentante și cu un moment artistic cum ar fi la noi imnul festivalului. Partea a doua a concuruslui a avut loc între orele 19:00-22:00.
deschidere
Imediat după aceea am fost îmbarcați în două autocare și
am fost duși către dealul Tzarevets, unde este situată cetatea. Am ajuns lângă
o catedrală impunătoare, iar undeva în spatele ei am intrat într-o clădire cu o
terasă, unde erau așezate circa 50-60 de scaune. Într-o beznă totală, nici nu ne puteam imagina ce va urma. Gazda noastră ne-a spus în limba bulgară, apoi ni s-a tradus în limba engleză ceea ce urma să se întâmple. Astfel am aflat că Veliko Târnovo a fost capitala medievală a Bulgariei în perioada secolelor XII-XIV, ulterior mutându-se la Sofia. Datorită frumuseții și maiestățiii sale a fost numită de către contemporanii săi „Oraș regal protejat de Dumnezeu”, “Regele orașelor”, “Al doilea Constantinopol”, “A treia Romă”. Orașul a fost situat pe patru dealuri fortificate cu ziduri puternice Tsarevets, Trapezitsa, Momina krepost și în poalele lor, pe malurile râului Yantra, de unde și-a luat denumirea și festivalul.
Pe cetatea principală (Tsarevets) se afla palatul țarilor
bulgari și patriarhiei bulgare, aproximativ 500 de case, 23 de biserici și 4
mânăstiri. Spectacolul de lumini și culoare ce a urmat reprezintă atracția
unică ce a devenit emblema orașului. Muzică dramatică, lumini colorate,
fulgere, raze de laser și sunet de clopote, sunt sincronizate într-un mod unic
de a spune și povesti istoria Bulgariei. Pătrunderea în această lume mistică ne
poartă de-a lungul secolelor, transmițând momentele de glorie și decădere, luptele
cu inamicii, suferința oamenilor înrobiți și entuziasmul lor de eliberare.
După această prezentare s-a auzit vocea ce făcea
introducerea în limba engleză. Apoi a început spectacolul de lumină și culoare
care a lăsat întreaga asitență cu gurile căscate. deschiderea in limba engleza
La început încercam toți să filmăm cu telefoanele, dar ne-am potolit imediat, întrucât fără o cameră profesională nu ai ce să faci acolo. După 20 de minute ne-am retras plini de admirație pentru ce au putut să realizeze și cum au reușit să dea viață unui loc istoric.
Veliko Tarnovo - spectacol de lumina si culoare
Chiar și italienii și maltezii, care sunt mai umblați prin lume, nu au mai întâlnit ceva asemănător, rămânând fără grai. Fiind curioasă cum aș putea revedea acel loc, am descoperit la hotel în pliantele primite dar pe care nu le răsfoisem, că spectacolul este difuzat pe tot parcursul anului, indiferent de condițiile meteorologice și poate fi vizionat gratuit în zilele de sărbătoare națională și în zilele sărbătorii orașului (23 martie cf. internet). În rest se poate face rezervare la numărul de telefon 0885080865 și la site-ul Agenției Municipale de turism Tsarevgrad Tarnov: www.velikoturnovo.info. Condiția necesară este de a se forma un grup de oameni, întrucât nu pot porni o întreagă aparatură pentru 2-3 spectatori.
Seara s-a încheiat triumfător și ne-a dat mult de gândit.
Va urma…
