Duminica pe coclauri

30.05.2016

18:05, Vaslui

Duminica pe coclauri

Ieri am decis să nu  mai stăm la vegetat în casă, ci să ne bucurăm de natură.

           Nu eram deciși încotro să o luăm, dar am urcat în mașină și ne-am îndreptat înspre localitatea Gura Bustii, lângă Vaslui. Am urcat cursul drumului până ce am dat de drum agricol. Am parcat și am luat-o la pas. Inițial nu ne imaginam ce vom găsi. Erau doar dealuri și nu se zărea pădurea.

          După vreo 2-3 cotituri am putut vedea Vasluiul jos, în vale, o adunare de case și cu drumuri ce coborau înspre centru. Am putut să distingem Cartierul nou, Spitalul, centrul cu turla specifică de la Prefectură.

         

Apoi am urmat cursul drumului, să vedem ce surprize se mai ascundeau.  Pe partea dreapta erau hectare întregi cu lanuri de grâu, dar și rapiță, porumb. Iar de-a stânga am văzut hectare întregi de lumânărică.  Am cules și eu la întoarcere câteva spice de grâu, ce simbolizează bogăție.Am întâlnit și un pâlc de salcâmi roz. 

              

Am văzut o mulțime de fluturași mici și albaștrii și mi-am amintit de cei din copilărie, când ieșeam afară la joacă și alergam după ei. Am filmat cerul și întinderile pentru a surprinde zumzetul insectelor, cântecul păsărilor și “cri-cri-ul” greierilor.





dupa fluturi albastrii

padure, deal, vale, flori, soare

     

   Apoi s-a arătat pădurea. O intersecție de drumuri. În stânga coborai spre o pădure, dar și o stână. Ne-am gândit că ar putea fi câini în zonă și am luat-o înainte. Am mai mers ceva și am dat de primul pâlc de copaci. Am stat un pic la umbră, că aveam deja o oră de când ne dogorea soarele. 

in padure

Apoi am continuat drumul, până ce am intrat în adevărata pădure. Prima descoperire au fost trei surate ciupercuțe, ce ieșiseră după ploaie. Dar cum nu ne pricepem la acest capitol, le-am lăsat la locul lor. Dacă eram cu un cunoscător poate culegeam să facem o mâncărică.

ciupercute

      





Ne-am afundat pe cărări și ne-am bucurat de zgomotul pădurii, alte surate ce cântau, frunzele foșnind, crenguțe trosnind sub pașii noștri și soarele strecurându-și razele printre copaci.   

padurea

       După o jumătate de oră, de bucurie și de încărcare cu energie, ne-am întors la mașină. Drumul la întoarcere a părut mai scurt, pentru că nu am mai oprit să fotografiem sau să filmăm. Și-apoi, se știe că întotdeauna drumul înapoi pare mai scurt, întrucât știi deja ce te așteaptă.

      La finalul călătoriei ne-am oprit la umbra unui copac și am savurat cireșe și ne-am odihnit pe iarba proaspătă și sălbatică.

       Am continuat după-amiaza cu încă o familie, mergând la statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Băcăoani.

       La orele 19 am revenit acasă, am reîmprospătat forțele cu un duș binefăcător și apoi am continuat seara cu aceiași prieteni în Parcul Copou din Vaslui.

      Abia aștept să descopăr și alte păduri și dealuri din împrejurimile Vasluiului. Poate data următoare va fi la Oprișița, unde se urcă către o poiană cu o cabană și un lac, la Gâdeasa. 

Am fost prima oară cu mașina, cu vreo 3 ani în urmă, și este o splendoare. Cu prima ocazie când ne vom îndrepta spre acel loc minunat vom lăsa mașina jos și vom urca la pas. Astfel ne vom reaminti de traseele de la Agapia, pe care le adorăm, și pentru care abia așteptăm vara să le revedem.

     Singurul lucru pe care l-am regretat în plimbarea de ieri, este faptul că în Vaslui nu există o apă curgătoare, cum este la Agapia, în care să îți relaxezi picioarele, după căteva ore de umblat pe coclauri.

                

Arad, Timișoara

Două noi orașe punctate, în această primăvară

În perioada 15-16 iunie am vizitat Aradul, un oraș cochet și care merită văzut.

Am ajuns aici cu ocazia desfășurării evenimentului artistic "Ghiocelul de argint", festival de muzică și dans, de talie internațională, desfășurat pe 2 zile.

Am fost primiți cu brațele deschise de către organizatori și localnici.

Clădirile au arhitectura specifică vestului, însă, la capitolul conservare ar mai trebui un pic lucrat.

Dacă ar fi să fac un clasament al orașelor vizitate de mine în vestul țării, acesta ar fi:
1. Clujul
2. Oradea
3. Aradul.

Teatrul Ioan Slavici

Primărie

Deși în extrasezon, am putut să văd o frântură din zona de agrement a orașului. Din parcul situat în spatele primăriei, am traversat peste un pod ce trece Mureșul, unde este amplasat unul din cele mai mari ștranduri din Europa, ce se întinde pe o suprafață de 20 ha. Am stat pe malul apei, la una din terasele situate în interiorul ștrandului. A fost plăcut!

Al doilea oraș

Pe 17 aprilie, ne-am decis să plecăm spre București, cu o buclă prin Timișoara, oraș pe care nu îl văzusem și care este foarte aproape de Arad.

Am făcut cam o oră și am ajuns în centrul orașului. Am sesizat că stau foarte prost la capitolul parcări, iar o amendă este extraterestră. Deși în locul unde am parcat era parcare și strada era plină de alte mașini parcate de localnici, am primit o amendă de 500-1000 lei, în funcție de perioada plății, respectiv pe loc sau ulterior.

Mi s-a părut aberant! Nu am plătit-o că era și duminică și nu mă mai întorceam eu luni să plătesc la primărie. Dar oricum, o astfel de sumă, și cu o explicație ciudată pe indicator... Jaf la drum mare....

Am vizitat parcul cu Catedrala imensă ce se află situată în opoziție cu Opera.

Pietonala, de la biserică până la Operă este destul de lungă și frumos amenajată. Magazine, suveniruri, cafenele, orice, poți întâlni. Tot în apropiere se află și Muzeul Banatului, dar care este în renovare.

Sper să revin măcar anual în Arad, odată cu frumosul festival organizat acolo.