Cetățile din Dobrogea

24.06.2016

Vineri, 19:30, Vaslui

Dobrogea mea

M-am născut, am copilărit și am trăit adolescența cu drumul spre maturitate la malul mării. Dacă primii 25 de ani s-au desfășurat lângă șoaptele mării, următorii 14 au început cu migrarea, agitația, căutarea a ceva.  Ce?  Nici eu nu știam. M-am îndepărtat ușor, ușor de aerul sărat și plăcut  al orașului natal și m-am aruncat în vâltoarea orașului de pe Dâmbovița. Praful, asfaltul încins, betoanele ce te împresoară din toate direcțiile mi-au copleșit trăirile, iar colbul s-a așternut peste amintiri. Revenirea acasă reprezenta o evadare binevenită. După 10 ani de capitală, cu job-uri peste job-uri, studii și relații interumane diverse, am părăsit și acest loc și m-am stabilit in orasul natal al sotului.  Locul câmpiei a fost  luat de dealuri. Graiul s-a schimbat și el, căpătând o culoare dulce moldovenească, cea din scrierile lui Creangă. Ei... astfel, distanța dintre mine și mare s-a mărit cu 6 ore sau 380 de km. Dar la început, nu era mașina și distanța se măsura în  8 ore cu teleguța păstorită de C.F.R., adică trenul.

Împreună cu soțul am măsurat țara în lung și-n lat, datorită meseriei sale, dar deși fiecare zonă are frumusețea sa, totuși, marea nu poate fi înlocuită de nimic.

De 5 ani, o dată sau de două ori pe an parcurgem cu mașina drumul către mare. Bineînțeles, în sezonul estival. Așa am reușit să descopăr și eu munții Dobrogei. Parcă după ce ai trecut granița cu bac-ul, de la I.C.Brătianu până la Constanța, orașele și locurile au altă culoare, altă textură, alt aspect.

Anul acesta mi-am propus să filmez pe drum, având cine să conducă mașina (până acum eram singurul șofer). Dar calitatea imaginii nu e atât de grozavă, însă se desprinde ideea. 

Iată și un un mic montaj, însoțit de acompanient muzical specific Dobrogei: de Toni Iordache -geamparalele lui Haidin si geamparalele de la Babadag, iar la final geamparaua dobrogeană:

Munții Hercinici, Măcin   (montaj video)

 Astfel am constatat cât de multe cetăți sunt pe plaiurile dobrogene. Regretul meu este că încă nu am găsit timpul necesar să le și vizitez, fiind mereu pe fugă. Totul este să îmi doresc cu adevărat și să programez excursii.

Pe traseul parcurs de noi am descoperit o grămadă de indicatoare către site-uri arheologice ale cetăților ce s-au întins pe aceste teritorii. 

Am dat un “search” pe google și am descoperit următoarele:

Cetatea Capidava, este situată în orașul cu același nume, la jumătatea distanței dintre Cernavodă și Hârșova, pe teritoriul județului Constanța.

http://www.turismland.ro/castrul-capidava-constanta/

Cetatea Histria, situată tot pe raza județului Constanța și a cărei indicator l-am întâlnit pe traseul parcurs anual de noi.

http://www.turismland.ro/cetatea-histria/

Cetatea Ibida, de asemenea pe același traseu, în apropiere de localitatea Ciucurova.

http://www.turismland.ro/cetatea-libida-tulcea/

Cetatea Carsium, este tot pe raza județului Constanța, mai exact în localitatea Hârșova.

http://www.turismland.ro/cetatea-carsium-harsova/

Cetatea Callatis, este chiar acasă, la 30 km de Eforie, în orașul Mangalia.

http://www.turismland.ro/cetatea-callatis/

Cetatea Troesmis, se regăsește de asemenea, pe traseul cuprins între I.C.Brătianu și Constanța.

http://www.turismland.ro/cetatea-troesmis-dobrogea/

Cetatea Arrubium, se află la 5 km de orașul Măcin, pe care îl tranzităm de fiecare dată.

http://www.info-delta.ro/obiective-istorice-39/cetatea-arrubium--macin-70.html

Și mai sunt și alte vestigii, ce se întind pe teritoriul Dobrogei, până la Tulcea, dar pe care nu le-am întâlnit în drumurile mele de până acum.

Dacă mi-aș stabili un obiectiv, acela ar fi să vizitez, măcar căte una pe an din cele enumerate mai sus, dar nu depinde totul numai de mine.

Acum doi ani am vizitat monumentul triumfal Tropaeum Traiani, dar și cetatea cu același nume, din Adamclisi. Vestigiile rămase din ceea ce a fost cândva o cetate sunt astăzi năpădite de iarbă și uitare. Însă nu regret că am ajuns să le vizităm.

Foto, arhiva personală:

Mai multe detalii despre Tropaeum Traiani:

http://www.turismland.ro/cetatea-tropaeum-traiani-adamclisi/

Dobrogea este până la urmă  locul unei frumoase mixturi de graiuri, tradiții, etnii, ce s-au împletit de-a lungul istoriei și au învățat să conviețuiască și să supraviețuiască timpului.

Coloana Infinitului!

                              “Coloana Infinitului” la Târgul Jiu

În vara anului 2012 soțul meu a primit o invitație de a participa la desfășurarea unei manifestări artistice, ce se întindea în acele vremuri, pe 3 zile.

Conceptul ne-a plăcut, iar ce a urmat a fost de vis.

Festivalul se numește „Coloana Infinitului” și a debutat la Târgul Jiu, sub conceptul de a reuni trupe de tineri ce apreciază și prestează muzică live de calitate, de la rock, pop la folk și jazz. Organizatorii, oameni iubitori de cultură și frumos, cu inimi de aur, asigură trupelor instrumentele necesare prestării live, o sonorizare a la carte și multă bună dispoziție.

Din păcate, cultura în România este sugrumată încet-încet, dorindu-se anularea manifestărilor artistice, prin impunerea de reguli ce fac aproape imposibil desfășurarea acestor acțiuni în România. Consiliile locale nu mai sprijină aceste evenimente, iar Ministerul interzice cumularea unor taxe inevitabile pentru susținerea acestor festivaluri, ce sunt condiționate de acordarea unor diplome avizate de Minister. Colac peste pupăză, sălile Caselor de Cultură și a Teatrelor, din România, sunt peste 80% închise, pe motive I.S.U.

Totuși, organizatorii festivalului din Târgu Jiu, deși se restrâng de la an la an tot mai mult, în ceea ce privește conceptul inițial al acestui show live, până la urmă, nu renunță să se zbată pentru el.

Ca să revenim, în 2012, am descoperit orașul cu toate frumusețile sale. Am văzut live celebrele sculpturi ale lui Brâncuși, expuse în cele două parcuri principale ale orașului: Poarta Sărutului, Masa Tăcerii și Coloana Infinitului. Ziua se desfășura vizitând, iar serile erau pline de muzică live, de calitate. În acea perioadă festivalul se ținea la Grădina de Vară. Parcă eram în concediu.

În seara ce încheia prestațiile live ale trupelor de tineri (școlari și liceeni) era organizată o mare petrecere pentru tineri, în care band-urile se întreceau în prestații live asigurând voia bună și creînd o atmosferă ca de tabără. Toți ne simțeam bine și întineream.

 Anii următori, festivalul s-a mutat în Teatrul Elvira Godeanu. O gazdă minunată, care ne-a primit cu brațele deschise.

Dar anul acesta, totul s-a desfășurat sub cerul liber, fiind singurul loc disponibil în perioada stabilită de concurs.

Dar de doi ani încoace, petrecerile de după festival au dispărut, voia bună de altă dată nu mai este aceeași, fiind umbrită de interdicțiile impuse de oficialități. Totuși, felicitări organizatorilor, care se dau peste cap să îl țină în viață. Cu regret, amintesc aici că sunt orașe din care aceste manifestări artistice s-au stins, din cauza rigorilor, uneori stupide, ce înneacă cultura în fașă.

Dar deasupra acestor neajunsuri, frumusețile orașului Târgu Jiu sunt de netăgăduit. Aștept cu nerăbdare fiecare an, pentru a revedea Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului.

 Deși este o taxă modică și povestea este aceeași în fiecare an, recitată de același ghid turistic, ca pe o poezie, nu ezit niciodată să revăd casa de la Hobița a marelui om, Brăncuși. 

Găsim mereu timp să vizităm și împrejurimile, cum ar fi Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Polovragi, Mănăstirea Lainici, Peștera Polovragi, Peșterea Muierii. 

Iar punctul culminant al acestei escapade de 3 zile în Târgu Jiu, se încheie cu traseul Transalpina, cel mai spectaculos din România. 

RANCA

Din păcate, în acest an nu am reușit să mai refacem acest traseu, deoarece, condițiile meteo nu ne-au permis, fiind închis până la 1 iunie. Totuși am urcat până la Rânca unde am văzutr ultima ninsoare pe anul acesta.

Acesta este un alt efect neplăcut a regulilor descrise mai sus, ce au forțat organizatorii să mute cu o lună mai devreme festivalul, pentru a se putea uni cu zilele orașului Târgu Jiu și pentru a se putea integra în proiectul general al Primăriei.

Mulțumim oamenilor deosebiți ce ne invită în fiecare an la Târgu Jiu și care nu renunță să lupte pentru artă, frumos, cultură, tradiție!

 TRANSALPINA!

Transalpina, 2014!