Bled - două zile de mers cu mașina România, București - Slovenia, Bled

Bled - Un oraș de poveste

În această vară tumultoasă, am avut parte de o experiență minunată, cu ocazia unui festival de muzică pentru copii.
Istoria a început în 2016, când organizatorul principal al festivalului (Sandi Vovk) i-a propus soțului să participe ca membru al juriului în cadrul festivalului său,

„Microfonul de aur” sau „Bled Golden Microphone”.

În 17 iulie am pornit în aventură, însoțiți de una din participantele în concurs, Adda Arsintioaia, împreună cu tatăl ei.

Drumul a fost foarte lung. Am parcurs România (din București spre Drobeta Turnu Severin) apoi am urcat spre Serbia și am traversat Belgradul. Apoi am intrat în Croația și am înaintat până în capitală, la Zagreb, unde am înnoptat. Am plecat la 8 dimineața și am ajuns la 12 noaptea. Norocul nostru că am avut cu noi un șofer profesionist, care ne-a făcut drumul destul de ușor, lăsându-ne să ne bucurăm de peisaje. 

Când am ajuns în centru am exclamat un mare „WAU!”. Totul era impunător: clădiri, lumini, activitatea intensă la acea oră. 

 După ce ne-am învârtit un pic prin zonă am cules niște informații despre cazare și ne-am îndreptat spre una din opțiunile care ni s-au părut mai ok.

Nimic wau la cazare, la prețul pe care l-am plătit și stelele hotelului, ne așteptam la mai mult. Adică la noi un astfel de hotel este cotat cu 1-2 stele. Aici avea 3 dar condițiile erau ca la 2. În fine, ne-am făcut comozi și am mai coborât la terasa de peste drum să ne răcorim cu o bere croată.

 Noaptea a trecut destul de repede, iar dimineață ne-am coborât iar spre centru, să vedem și fața de zi a orașului.
Clădirile destul de impunătoare ca și arhitectură, însă parcă nu mai era nimic așa wau. Viața de noapte era înlocuită acum de o calmitate și o zi simplă și banală într-o capitală europeană, cu agitația străzii, turiști, suveniruri, buticuri, etc.
Cel mai mult ne-a impresionat biserica mare din centru.

Ne-am oprit la un restaurant, unde am servit micul dejun. Am ales o supă de ceapă, care e o specialitate franțuzească dealtfel, dar care mi s-a părut cea mai genială supă pe care am mâncat-o vreodată. Soțul a ales o supă de roșii, gustoasă de asemenea, dar parcă nu o bătea pe a mea.
Cele 3 feluri de supă aleasă:

supă franțuzească

Ne-am pornit spre Bled, ultima noastră oprire. Am ajuns undeva în cursul după-amiezii. I-am lăsat pe ai noștri dragi însoțitori la cazare și apoi am pornit să o căutăm pe a noastră. Ne-a luat ceva (vreo 20 minute) până ce am găsit-o. Apoi am descoperit cât de simplu era de ajuns, dar așa este când ești într-un oraș străin și nu ești învățat cu felul de semnalizare al străzilor, locațiilor, etc.
Ne-am bucurat să constatăm că eram la doi pași de un lac, dar și de sala de spectacole. Am salutat minunatele noastre gazde și apoi am ieșit să ne plimbăm și să descoperim zona. Ne-am bucurat în plimbarea noastră și de cele două surori Crăescu, pline de veselie și optimism.

Seara a fost splendidă, iar gândurile pline de curiozitatea de a descoperi ce se află în coama dealului, sau în mijlocul lacului, ne-a adus repede pe aripile somnului. Bineînțeles și oboseala drumului și-a spus cuvântul în această ecuație.

Până mâine vă las să vă bucurați de aceste imagini, culese în primele 2 zile.


Serbia, de-a lungul Dunării

Tunel în Serbia