Festivalul "", Yalta 2019

O experiență rusească

A doua zi de dimineață a început jurizarea momentelor de muzică instrumentală. Încă un minus. Jurații au început să alerge vreo oră prin tot hotelul. Eu nu înțelegeam ce se întâmplă și de ce nu mai apare Claudiu. Dispăruse la ședința tehnică și nu mai apărea. Într-un final apare fugărit și îmi spune că a trebuit să facă audiție în diverse încăperi din hotel, pentru că nu s-a putut organiza totul într-un singură sală. Pe bune? Mda

A început apoi la sala principală, unde eram și eu, audiția celorlalte momente.
Au fost dansuri,
dans oriental            dans rusesc

vioară
vioara

și modelling.
modelling 1         modelling 2       modelling 3


M-am bucurat să revăd dansurile gruzine, pe care le văzusem la nivel de adulți, în cadrul festivalului Hora din străbuni, de la Vaslui (aici urmează să revin cu detalii, în următoarele articole). Au niște mișcări, cu pași mărunți dar repezi, că îți dă impresia că zboară pe deasupra scenei. În contrast cu finețea dansului vine muzica, care pentru mine cel puțin, este foarte gălăgioasă.

dansuri gruzine          dansuri gruzine

La capitolul de modă, au fost prezentate cele câteva probe ale concurenților participanți la această secțiune, dar și un moment numit Colecția Anotimpuri, prezentată pe muzica lui Vivaldi.

Colectia anotimpuri

După-amiază am avut iar pauză pentru deliberare și am mers împreună cu cei din echipa Moldovei la o locație, gen autoservire, unde se mânca bine și rezonabil ca preț. Era aproape de zona de plajă, ceea ce a creat o atmosferă plăcută pe terasă.

Spre seară ne-am pregătit pentru gală. Aveam la mine schimburile pentru acest moment, așa că am trecut la garderobă și ne-am pregătit. S-a întârziat și aici debutul. Nu am înțeles de ce a trebuit să cânte iar aproape jumătate din concurenți. Aici festivalurile noastre au un plus: cântă trofeul festivalului și eventual trofeele de grupă. Astfel se scurtează gala cu cel puțin 2 ore. Au fost intercalate și câteva momente de decernare a unor plachete, la care au fost prezenți 2 artiști ce îi remarcasem în cadrul deschiderii oficiale de la teatrul din centrul Yaltei.

Gala în fotografii și înregistrări video:

deschiderea galei, cu Bedros Kirkorov

concurent Rusia

concurenta

Ulia Nisterovskaya

concurent, o interpretare ce m-a uimit

concurent

concurenta

concurenta

Irina Revenco

Rodion Mejevici

concurenta, Rusia

Denis Belecciu

concurenta

gala modelling










Iar la finele acestei experiențe, am tras câteva concluzii, legate strict de organizarea festivalului.
În primul rând, am retrăit senzația că organizarea este asemănătoare cu cea din Israel.

În al doilea rând, cazarea a fost la kilometrii distanță, făceam zilnic 7 km dus și 7 întors. Fie cu rata, fie cu taxiul, fie combinat rata și pe jos. Cazarea, nu spun nimic, a fost de calitate, cu mese incluse, dar era normal pentru un membru al juriului să se asigure transportul dacă l-ai pus în partea opusă a  sălii.
Norocul nostru a fost că veneam după 10 zile de munte, având condiție fizică bună.

În al treilea rând, nu a fost organizată măcar o masă caldă pentru juriu, la sală. Fiecare s-a descurcat pe barba lui. Inclusiv președintele de juriu Bedros Kirkorov.

Dar pentru că fiecare din cele două festivaluri se găsesc la prima ediție, le dau o șansă să mai crească, iar pe viitor să mă bucur din toate punctele de vedere.

Una peste alta, se merită să mergi măcar o dată în viață în Israel, respectiv în Rusia. Poate ne întâlnim pe acolo, la următoarele ediții.

Yalta-Inturist - Sala de concerte

Prima zi de concurs

Ziua a început la 5 dimineața. Toată noaptea a bătut vântul iar spre dimineață se răcorise și în cameră, ca să descopăr că ușa de la balcon nu fusese bine încuiată. Dacă tot făcusem ochi am zis să aștept răsăritul. Am prins câteva imagini minunate.

Chiar fusesem acasă, înainte de plecarea in Rusia, dar la Eforie mi-a fost lene să mă trezesc și să merg până la plajă. Aici am profitat de confortul de a sări din pat pe balcon și de a admira peisajul.

La 8 am coborât și nu era nimeni la recepție, nici la restaurant. Toată lumea dormea. Am luat iar rata spre oraș. Surpriză, fiind zi de lucru era plin și tot mai urcau oameni.

Norocul nostru a fost că am prins 2 locuri la urcare. Un lucru drăguț, indiferent de ușa pe care se urca în autobuz, fiecare trimitea cele 15 ruble (tarif unic indiferent de distanță) către șofer. Mai mult, primea și restul înapoi, dacă era cazul.
Totuși, aspectul autobuzului era super învechit, de ziceai că a făcut războiul. Dar având în vedere că altă variantă rezonabilă ca preț nu aveam, am trecut peste acest aspect.

Spre centru se mergea bară la bară. Astfel ne-am coborât mai devreme decât în ziua precedentă și am luat-o la pas. Intuiția ne-a adus imediat la zona de promenadă, ceea ce ne-a bucurat. avusesem emoții la coborâre, neștiind exact pe unde ne situăm. 

La 9 eram la hotel. Ne-am întâlnit cu organizatorii, concurenții, colegii de juriu ai lui Claudiu.
Nu am început la 10 cum era programat. Undeva pe la ora 11 s-a dat startul.

S-a prezentat juriul, apoi a fost cântat imnul festivalului.

Imnul Festivalului

S-a dat startul concursului (cca. 90 de momente).

Am crezut că voi asculta doar rusă, dar s-a cântat și în limba engleză, cam 40% din piese.
































La pauza de prânz am avut iar o surpriză din partea organizatorului din Rusia, care a neglijat acest aspect, iar jurații au trebuit să se descurce pe cont propriu. Bineînțeles că am coborât cu toții la restaurantul hotelului. Doamna Eugenia, care deși a vrut să îl ajute pe organizatorul de aici cu sfaturi privind organizarea, acesta nu a dat atenție. Totuși ca director artistic al festivalului, a avut mereu grijă de noi. S-a achitat o taxă de 1000 de ruble (67 de lei) / persoană și am avut all inclusive, adică am mâncat tot ce am vrut, de la ciorbă, la desert și fructe, vinuri, sucuri și fresh-uri.

În partea a doua am decis să îmi umplu timpul într-un mod util, și am început să fac consemnări pentru blog. Pe la 19 s-a încheiat prima seara de concurs, însă am mai rămas cu delegația Rusiei, pentru pregătirile de la modelling, de a doua zi. Au durat vreo două ore. Așadar, la final am plecat direct la cazare, toată lumea era epuizată și erau cu toții somnoroși.

Yalta - o altfel de mare

Promenada

Dimineața ne-am pornit devreme spre centru. La 8 am luat cursa locală (biletul e 15 ruble de persoană), iar pentru că era duminică era destul de liber. A doua zi am aflat ce înseamnă o zi de lucru. Era plin ochi în trafic.
Am coborât intuitiv din autobuz, am pus GPS și am luat-o spre mare, aproape de zona centrală a Falezei.
Aici am avut o surpriză de proporții mari. Marea era foarte agitată, cu valuri uriașe ce se loveau de țărm și stropeau la o înălțime de cca 3 m, și o lățime de vreo 4-5 m spre faleză. Lumea stătea să fie stropită, făcea fotografii, filma. Bineînțeles că am fotografiat, filmat și eu.


Marea Neagra, Yalta 2019

Apoi am găsit un fel de MC Donalds, numit altfel aici, unde am luat ceva de mâncare, fiind singura locație deschisă la 8 dimineața. Cu burțile pline ne-am pornit spre hotel Yalta Intourist.


La 10 era organizată o excursie pe jos. Ne-am întâlnit cu ghidul și câțiva concurenți. Am pornit spre centru, pe jos, cu opriri destul de dese, unde ni s-au prezentat diverse clădiri, străzi, cu importanță istorică pentru ei. Am descoperit câteva zone noi, ale Falezei. Ne-am plimbat cca 2 ore.

Excursia a început cu locația unde ne aflam. Hotelul Yalta InTourist a fost construit în 1977. Este locația ce a găzduit importante summit-uri, conferințe, întâlniri, din varii domenii de activitate. În holul recepției, este colțul dedicat cinematografiei, ilustrat prin fotografii ale marilor artiști ai lumii, dar și prin expunerea unui aparat folosit de cinematografia clasică.
Tot aici este un mare centru acvatic, ideal pentru copii, cu piscine, topogane, fel de fel de trăsnăi.

 La 200 de metri, în vale, este un parc foarte mare, care totuși se pare că a rămas un pic neîngrijit, după ce Crimeea a revenit Rusiei, întrucât se pare că au fost foarte multe obiective de restaurat, iar aici încă nu a venit rândul. Peste drum de parc, cum cobori, este și Grădina Zoo, de unde am auzit foarte multe maimuțe țipând aproape tot timpul, când treceam prin zonă.

Aceasta este o biserică, ce se pare a fi foarte veche, la care am fost invitați să mergem în vizită când avem un pic de timp liber. Și ea este situată în apropierea hotelului.  Nu i-am reținut numele, data construirii, oricum se pare că are importanță istorică pentru ei.

 O străduță veche, pe care circulam zilnic, ce coboară spre faleză. La numărul 30 își petrecea vacanțele celebrul poet rus Sergei Yesenin.

 Aici se vrea să se explice faptul că după modelul vechi, lipit de casă, este construită o alta identică.

Această clădire a servit ca loc de tabără pentru copii.

 Aici este un alt hotel istoric. Hotel Edinburgh.

Deja aici am curbat spre faleză, drum pe care nu îl știam, abătându-ne de la traseul pe care îl făceam zilnic.

O expoziție de tablouri.

În acest loc am înțeles că se obișnuiește să se adune lume, să se bucure de valurile mării, atunci când aceasta este agitată. Eu personal mă întrebam cum de nu îi trage valurile dincolo de zid, pe cei micuți, ce țipau și țopăiau de zor în valuri.

Aceasta e zona de intrare în port a ambarcațiunilor. Un fel de gară pentru vapoare. 

 Hotelul ce a găzduit pe Churchil, are și bustul său reprezentat în față.

Aceasta este cea mai veche farmacie din Yalta.

Pe această străduță ajungeai la Crocodilearium, o  locație ce adăpostește o expoziție de reptile. La intrare te puteai fotografia cu un crocodil pe o bancă.

 Apoi am traversat un podeț peste râul Bystra,  ce străbate Yalta.

 Aceasta nu știu ce clădire simboliza, dar am fotografiat-o pentru că undeva în partea de sus, central, este reprezentată secera și ciocanul, un simbol sovietic.

Aici este statuia lui Lenin, văzută din spate. Cu o zi înainte ne fotografiasem cu ea, din față, și habar nu avusesem că în spate era un bazin cu apă, care probabil era o fântână cu apă arteziană, sau poate nu.

În partea dreaptă era o clădire, pe care se află tablouri, de jur împrejur, ce prezintă scene din viața orașului Yalta, din trecut.

Tot în vecinătatea hotelului am găsit aceste simboluri, despre care nu știu ce simbolizează, dar mi-au amintit de stelele de lângă teatrul unde avusese loc deschiderea.

Promenada, zona de shopping, cu magazine, brenduri internaționale. 

Ghidul a ținut să ne prezinte acest loc de odihnă, special amenajat, ce se regăsește pe toată promenada

 Stelele din zona teatrului.

 O fântână arteziană, pe care s-au cocoțat toți pentru poze. Nu știu ce era așa special, probabil dacă era funcțională ar fi avut un anume farmec.

Acesta este un hotel considerat chicios de ei.

 Această corabie pare la fel de celebră, iar accesul pe ea pare destul de scump.

Acest copac este foarte bătrân și a intrat de asemenea în circuitul de vizitare al micii noastre excursii.

Iar călătoria s-a încheiat lângă această construcție, ce a fost folosită în filmele rusești. Un vapor acostat la malul orașului.

Bineînțeles că eram curioși, totuși, unde a avut loc Conferința de la Yalta din 1945, între cei 3: Stalin, Churchill și Roosevelt. Doamna a fost vădit ofensată de întrebare și a trecut peste răspuns. Ulterior am descoperit Palatul din Livadia, și statuia celor 3. De asemenea ar mai fi fost de vizitat și Castelul „Cuibul Rândunicii”, situat în Gaspra, tot o suburbie a Yaltei, construit în 1911 și devenit muzeu după 1971. De asemenea au fost turnate multe filme sovietice aici. Se regăsește acest castel și în tablourile de pe clădirea din centru, cu scene istorice din Yalta. Acest loc îl regret, pentru că nu am știut cum să ajungem la el pentru a-l vizita. Era la 6 km distanță de locul unde eram cazați.

La finalul excursiei am rămas cu Denis, singurul din delegația Moldovei. Am petrecut câteva ore împreună, am stat la masă apoi am mers împreună spre hotelul Intourist.
La orele 17 a început sosirea delegațiilor din celelalte țări concurente. Am petrecut câteva ore împreună, de socializare și de acomodare.
Pe la orele 20 ne-am întors la cazare. La 22.30 eram deja în lumea viselor.