Yalta - deschiderea oficială

Covorul roșu și starurile Federației Ruse

Dimineață am pornit în exploatarea împrejurimilor din Livadia. Am găsit drumul spre mare și am tot coborât vreo jumătate de oră. Drumul e pe scări și se intersectează cu drumul de mașină, iar tot traseul trece ca printr-o pădurice. În final am ajuns la mare. Plaja era o amenajare de pietre, lată de cca 1-2 metri, unde se închiriau șezlonguri, ori te puteai așeza pe pontoane pentru plajă.

Marea era ușor agitată, cu valuri mici, dar care lovindu-se de pietre te stropeau destul de tare, aproape că ne-a îmbăiat îmbrăcați. Am stat vreo 20 de minute și am revenit la cazare ca să plecăm spre centru.

Am luat un taxi și am ajuns la Sala de Concerte Yubileiny, un amfiteatru unde au loc spectacole importante din Yalta. Are o structură semi-deschisă, este impunătoare și am înțeles că odinioară acoperișul era retractabil 100%, dar mecanismele s-au uzat în timp. Undeva, în spatele sălii, se află faleza, iar în acea zonă este o sculptură intitulată Doamna cu câțelul. Acesta simbolizează scena de dragoste ilustrată de A.Cehov în nuvela cu același titlul; ce descrie povestea amoroasă între un om de afaceri și o actriță.

Aici au fost cântate câteva piese tradiționale rusești, apoi au ținut un discurs oficialitățile locale și din participanții la festivalul de film. După acest moment am mers către intrarea în sală. Tot drumul este plin de stelele artiștilor culturii ruse.

Pe Covorul Roșu au defilat toate marile personalități ale Rusiei. Un fel de Covor Roșu de la Hollywood, doar că în stil rusesc. Unele persoane erau îmbrăcate ca la defilare, elegant și îngriit, dar erau și multe care îmbinau elegantul cu chiciosul, ceea ce era oarecum hilar. Dar media de vârstă era de 50+, ceea ce poate era scuzabil, sau poate nu.

Bedros Kirkorov

Spectacolul a fost legat de decernarea premiilor de film, unde au fost prezentate momente din filme, actori, regizori, jurnaliști. Un Oscar al Rusiei. Pe scenă a fost invitat și Bedros Kirkorov, amfitrionul festivalului de muzică, la care eram invitați. De fapt, festivalul nostru de muzică era cumva legat de marele eveniment al festivalului de film, din Rusia. Speach - urile au fost împletite cu momente artistice, cu soliști ce au cântat piese patriotice, iar sala i-a ovaționat. Cel mai emoționant moment a fost cel susținut de un cor de bărbați îmbrăcați în costume de marinari și care au cântat despre evenimentele de la Sevastopol. Toată sala s-a ridicat în picioare și la final au aplaudat în ropote. Ca la intonarea imnului de stat. După acest moment ne-am retras din sală. Oricum eu nu înțelegeam nimic, vorbindu-se exclusiv în limba rusă. Ca de altfel toată perioada, am auzit o săptămână limba rusă, și pe alocuri limba română, atunci când eram cu delegația din Republica Moldova. Dar și ei vorbeau 80% în limba rusă.

Am plecat cu delegația Moldovei în plimbare, apoi am poposit la ei, la cazare, unde am petrecut câteva ore de povești. A fost un pic dificil și chiar plictisitor la un moment dat, nu înțelegeam nimic din conversație, vorbindu-se în rusă, uneori cu traducere.
După 12 noaptea am luat iar taxiul și am ajuns la cazare. Aici mi s-a părut interesant, făceai comandă, spuneai unde vrei să mergi și știa din start cât făcea cursa, indiferent ce traseu ar fi ales șoferul. Am folosit această variantă în fiecare seară și am mers pe cel puțin 3 trasee diferite, iar prețul a fost mereu același declarat la preluarea comenzii.