Cetatea Ibida

08.07.2020

Miercuri, 21.30, Vaslui

Cetatea Ibida

În 2016 am scris un mic articol despre cetățile din Dobrogea.

Cetățile din Dobrogea

În weekend am avut ocazia să vizitez una dintre aceste cetăți.

Având de filmat un videoclip, fiind fermecați de zona munților hercinici, am propus ca una dintre locații să fie o cetate, gândindu-mă la Cetatea Ibida sau la Cetatea Dinogeția. Soțul a fost de acord și am ales cetatea Ibida.

Este situată pe raza satului Slava Rusă, din județul Tulcea. La intrarea în sat am urmat indicatorul către cetate. Mergând prin localitate am descoperit cu uimire că toate gardurile de la curțile oamenilor aveau ziduri ce trădau că proveneau din zidurile cetății.

Când am ajuns la fața locului, ni s-a descoperit un câmp și la orizont se dezvăluia un dâmb. Ne-am întrebat dacă oare am făcut o alegere potrivită. Am zis totuși să parcăm și să purcedem la fața locului să vedem ce găsim.

La început ne-au întâmpinat niște săpături arheologice, câteva ziduri adânci de circa 2 metri. Am mai urcat un pic și ni s-au dezvăluit zidurile cetății.











Am coborât să studiem zona și să alegem locația pentru filmare. Ne-am intersectat cu alte două familii ce vizitau locația.

Dacă inițial ne întrebam ce căutăm noi acolo, ulterior ne-am bucurat de ceea ce descoperisem.

Când am schimbat locația, s-a arătat și un cetățean care ne-a întrebat dacă avem aprobare de filmare. I-am explicat că facem artă, nu vandalizăm locul, dânsu a dat un telefon și i s-a spus că este ok să filmăm. Am întrebat de ce nu se găsesc informații despre cetate și ni s-a spus că șantierul arheologic a avut de suferit de-a lungul timpului, dar de curând s-ar fi redeschis, acțiunea fiind suspendată pe perioada de restricție pe care am străbătut-o în ultimile luni.

Înainte de a scrie aceste câteva rânduri am găsit acest site unde este descris cum edilii locali nu au protejat cetatea, ba mai mult au dat spre construcție și dărâmare a anumitor părți, fără aprobarea forurilor ce se ocupă de protejarea acestor locuri.
http://www.simpara.ro/Slava-Rusa---Cetatea-romana-Ibida-195.htm?fbclid=IwAR02Dgx_NTfKnLiv1ecUhA5c42KIcfQABRzCbeQPNYwKr4QcW7vyAWiaiPg

Sper ca acum să fi intrat pe un drum bun și să se redreseze fiind redată circuitului de monumente dobrogene, pe care să le vizităm, așa cum sunt cetățile Histria, Adamclisi.

Vă recomand să vă abateți 5 km de la drumul principal, pentru o clipă de istorie. Merită acest mic ocol. Recomandarea este să fie pe o vreme frumoasă, nu după vreo ploaie, pentru că drumul e de țară și altfel riscați să vă blocați prin noroaie. Un alt aspect, se poate intra pe o parte a satului și ieși în partea opusă. Așa am procedat și noi. Am intrat pe partea dinspre Constanța, și am ieșit pe partea dinspre Tulcea. A fost un ocol de cca 10 km, cu totul, dar s-a meritat.

Despre întoarcerea la Sine!

Începutul schimbării

Nu știu cum a fost pentru voi această perioadă, de regăsire cu Sinele interior, dar la mine a fost plin de transformări și descoperiri.

Aș începe de la 1 martie, a.c. Atunci mi-am serbat ziua și am lăsat sec pentru postul ce urma de a doua zi. 

Nu știam exact cât ar fi fost să reușesc să mențin tot postul, dar Dumnezeu m-a întărit și mi-a dat posibilitatea să îmi duc la bun sfârșit călătoria. Nu cred că am avut un post mai împlinit decât cel de acest Paște.

Asta nu înseamnă că am să ovaționez cauzele fortuite care m-au arestat la domiciliu, fiind o stare de urgență de 2 luni, la nivel de țară. Dar pot spune că am învățat să caut partea plină a paharului.

Pe data de 10 martie mă deplasam la casa părintească, 

iar pe 16 martie reveneam la domiciliu de rezidență. Pe 23 martie se instala starea de urgență, prin care eram arestați la domiciliu. Se putea circula doar cu o declarație, în care să respecți unul din punctele ce motivau deplasarea. Totul garnisit cu măsuri de prevenție și igienă serioasă. Cea mai mare bucurie a fost faptul că am reușit să mă împărtășesc în penultima zi dinaintea arestului la domiciliu și închiderea bisericilor. 

Recunosc că prima lună nu am prea ieșit din casă, atât cât să nu dau motiv poliției să mă legitimeze sau să îmi spună că nu am completat corect declarația și astfel să dau din buzunarul gol o amendă colosală.

A fost destul de confuză prima lună, unde la nivel global, datele erau incerte, mass-media umfla statisticile (așa cum s-a dovedit ulterior, spre finalul perioadei de 2 luni). Pot spune, cu recunoștință, că am redescoperit și am aprofundat mai bine informațiile cumulate în ultimii 4 ani, de dezvoltare personală. Alături de mine a fost și o  colegă ce m-a ales să îmi transmită informația pentru un curs de dezvoltare personală, axat pe meditații de conectare cu Sinele interior, cu fricile, cu durerile, cu familia apropiată și extinsă, de recuperare a părților de suflet rătăcite în relațiile inter-umane de-a lungul  anilor mei de existență, din această viață. 


Nu mi-a fost foarte greu, deoarece aveam o baza construită și o experiență similară, de la cursurile precedente de dezvoltare personală. Acestea veneau ca și o completare. Totuși au fost motorul de a-mi regăsi puterea interioară și de a mă ridica din norul de negativitate ce împungea din toate direcțiile.

Ca să profităm de soarele primăvăratic, am umplut balconul cu florile din casă, unde am amenajat și un divan, confortabil, pe care leneveam cu orele.

Într-una din zile, am remarcat pe pagina de FB a soțului un live, ținut de o tipă pe care o cunoșteam de mult timp, ca și solistă. Totuși nu cunoșteam prea multe detalii despre ea și preocupările ei. Mi-a captat atenția, întrucât realiza un live de exerciții fizice. Am aderat imediat la ideea de a încerca să lucrez și eu cu ea, în același timp. M-a prins! Au mai urmat vreo 2 live-uri pe această temă. Apoi o pauză lungă, în așteptarea unor alte materiale ce nu au mai urmat.

Între timp a venit și Paștele, pe care l-am așteptat ca pe o binecuvântare coborâtă asupra noastră. Mai ales momentul când s-a coborât Sfânta Lumină la Sfântul Mormânt, l-am trăit ca pe o explozie interioară de lumină și bucurie.

A fost primul an în care am experimentat frământarea propriului cozonac, a pregătirii pascăi, cu și fără aluat. 

La mâncare am păstrat cât de cât echilibru, nu am sărit în sarmale și fripturi. Ne-am rezumat la un meniu light, după o perioadă de post destul de lungă, fără prea multă mișcare fizică și conectare la natură.

Dar după 2 zile de meniu bogat în ouă, cozonaci, pască și alte dulciuri am constatat că dimineața mea e mai ciudată. Urechi înfundate, o țiuială permanentă, parcă și vederea îmi juca feste. M-am întrebat oare ce se întâmplă? Poate meniul nu era chiar atât de soft pe cât crezusem. Având un glucometru în casă, am zis, ia să văd dacă acesta ar putea fi un motiv.  Surpriză sau nu, glicemia se cam urcase în pod. Am variat vreo 2 săptămâni, timp în care am testat meniuri, am descoperit plante ce m-ar putea ajuta la reglare, suplimente, am găsit un tabel cu indicele glicemic a foarte multe produse alimentare și am reînceput cu ierburile (urzici, lobodă, spanac, leurdă și altele de sezon).

Dar... în aceeași zi am căutat pe internet pe cineva cu exerciții de fitness. Așa am început pe 23 aprilie cu primele exerciții. Tot atunci am aflat de o colegă care ținea ore de stretching și m-am alăturat imediat. Începutul a fost destul de greoi, dat fiind că fitness-ul era destul de solicitant pentru un corp nu prea lucrat și cu o dietă destul de nesănătoasă în ultimii ani, cu toxine acumulate și greutate destul de mare pentru vârsta și înălțimea mea.

Dar declic-ul s-a produs pe 1 mai, când solista noastră, de mai sus, își lansa un program de fitness pe grupe, într-o aplicație live. A fost cea mai bună alegere, aceea de a mă înrola la program. Am încheiat 2 săptămâni de antrenament și am descoperit – 3 kg la cântar, - 5 cm în talie, iar mușchii puși la treabă. Am început să ies și la plimbări, mai des decât o făceam înainte.

Nu mi-a fost ușor să renunț la pâine și pufoșenii. Avantajul meu a fost și faptul că nici soțul nu e mare fan de cărnuri și brânzeturi, astfel încât am limitat consumul lactatelor și am exclus total pe cel de carne de animal / pasăre. Am păstrat totuși, ca de 2-3 ori pe săptămână să consumăm un pic de pește, adăugat în salatele ce au devenit stilul de viață permanent.

Și ce să vezi, am cam 2 săptămâni de când glicemia mea stă în limitele normalului.

Pot spune cu bucurie că energia mea este mai mare, că mintea mai trează, sufletul mai liniștit, iar ieșirea din urgență m-a găsit pregătită să mă bucur de darurile naturii, după care am tânjit mai mult decât până înainte de aceste 2 luni.

Ce mi-a lipsit cel mai mult? Părinții noștri, ce se află la 400, respectiv 350 km distanță de noi. Chiar dacă tehnologia este avansată și în zilele noastre te poți conecta live cu cel de la capătul firului, lipsa îmbrățișărilor a fost destul de simțită. Mai greu cu tata ce nu se pricepe la tehnologie și doar ne-am conectat vocal.

De asemenea, mă gândesc și la colaboratorii mei (prieteni, pacienți) pe care nu i-am văzut de 2 luni.

Cu recunoștință, mulțumesc soțului care mi-a fost suportul deplin în toată această perioadă. Și ca un bonus, această perioadă, ne-a apropiat și mai mult, 

fără perioade lungi de deplasări, în care nu ne vedeam uneori câte o săptămână.

Mulțumesc tuturor celor de mai sus, care mi-au dăruit din cunoașterea lor și prin instrumentele primite m-am ridicat din norul nesiguranței: Niculina, Florentina, Alina, Ecaterina, Odeta, Lav.

Mulțumesc timpului ce nu a stat în loc, dar ce mi-a oferit o bulă de meditație și iubire cu mine și cu dragul meu soț!

Mulțumesc Domnului ce m-a ajutat să îl redescopăr în slujbele ținute on-line, de dimineața și de la miezul nopții, cu multe rugăciuni, acatiste cu dezlegările rostite la Moliftele Sf Vasile cel Mare. Completate cu multe ore de audiție a materialelor cu tematică creștin ortodoxă.  

Mulțumesc naturii că m-a așteptat bogată în culoare să mi se descopere mai glorioasă la ieșirea din perioada de arest la domiciliu.

Și nu în ultimul rând, îmi mulțumesc mie, pentru că Sunt și pentru că am descoperit iubirea și bucuria de viață.

Vă mulțumesc, cu recunoștință, vouă, celor care citiți aceste rânduri!

Saltul cuantic s-a produs!