Drumul, sosirea, primele impresii
Plecarea în Yalta a fost asemănătoare cu cea din Israel. Cu 2 săptămâni înainte de data plecării am aplicat pentru viza de Rusia. Eram în vacanță la Agapia și nu știam dacă vom avea finanțe pentru drum și de cheltuială. Imnul nu era gata, iar invitația nu era trimisă. Lucrurile s-au așezat pe ultima sută de metri.
Mai aveam 5 zile de vacanță. Am primit invitația și Claudiu s-a așezat la butoane. În câteva ore era scrisă piesa, în prima formă. A trimis-o la Chișinău, a fost plăcută și s-a găsit persoana potrivită pentru înregistrarea audio, cu fetele ce au tras vocea în studioul din Moldova.
Imnul Festivalului International, Yalta 2019
A doua zi (era într-o luni) am plecat la Tg Neamț pentru a face actele necesare pentru viză. Am rezolvat cu asigurarea, am completat formularul on-line. Am făcut pozele. Bineînțeles că dragii noștri prieteni, familia Cozma, a fost alături de noi și ne-a îndrumat unde era nevoie ca să rezolvăm repede. Când să facem împuternicirea nu am găsit înțelegere la singurul notariat deschis. Așa ne-am trezit că trebuie să fugim la Piatra Neamț. Acolo ne-au ajutat prietenii noștri, fam. Chitoșcă, ne-au dus la notarul potrivit, apoi la curier și pe la 17 am răsuflat ușurați. Când am ajuns la Vaslui am căutat biletele potrivite (cred că ne-a luat cam o oră până am găsit biletele potrivite, financiar). Ne-a ajuns cam 610 euro, dus-întors, cu o escală în Moscova.Am ridicat pașapoartele de la Consulatul Federației Ruse din Constanța, unde prietenul nostru Ionuț Constantinescu ne ajutase cu depunerea documentelor. Am stat câteva zile la mine acasă, apoi, pe 5 septembrie am plecat spre Vaslui. Am staționat câteva ore în Vaslui și apoi ne-am pornit spre Chișinău. Prietenii de aici, Elena Florea cu familia ei ne-au ospețit cum se cuvine.
La 1 am plecat spre aeroport, iar la 3 decolam spre Moscova.
Aici o întreagă nebunie cu schimbatul terminalului. Am urmărit indicatoarele de transfer, dar am trecut iar prin verificare pașapoarte, ni s-a emis o hârtie pe care să o avem pe durata șederii, apoi am ieșit din aeroport și am refăcut verificarea bagajelor. Cred că ne-a luat o oră alergătura asta. Apoi am mai așteptat vreo 40 de minute până la îmbarcare. De data aceasta am zburat cu un avion de dimensiuni mari, cu 3 compartimente, 3 rânduri de scaune, 2 culoare.
La ora 11 eram în Simferopol.
Am ieșit din aeroport și ne-am întâlnit cu Valentina, din Corpul organizatoric. După ce am mai rezolvat niște treburi am pornit spre Yalta. Prima dificultate întâmpinată aici, nici o rețea de telefonie mobilă nu era disponibilă, iar wi-fi-ul în aeroport era criptat. Un drum de 80 de km a durat cca 3 ore. Din zona de munte am coborât spre mare. Tot drumul a plouat, trafic mare și drumul prost.
Am fost cazați în orășelul Livadia , un fel de suburbie a Yaltei, în același hotel cu președintele festivalului, Bedhros Kirkorov. La câteva sute de metri de noi se afla palatul... în care s-a semnat Tratatul de la Yalta, din 1945, dintre cei 3 oameni de stat: Stalin, Roosevelt și Churchill.
Am servit masa și am pornit la pas către Yalta. Am coborât vreo 45-50 minute până am ajuns în zona de centru. Prima grijă a fost să găsim o cartelă cu număr local (valabil doar în Crimeea). Am avut nevoie de pașaport și biletul de intrare în țară. Ne-a costat 350 de ruble, dar ne-a asigurat doar internet, nu am putut inițializa apeluri, nici local, nici internațional.
Orașul este o îmbinare între modern și vechi, între stilul rusesc și pe alocuri cel european. Am descoperit și râul care străbate orașul, peste care sunt multe poduri.
Într-un final am ajuns la faleză. Am descoperit că aici nu există plaje, doar piatră și pontoane.
Diverse locații de pe faleza lor, ce ne-au atras atenția.
Apoi am urcat spre hotelul Yalta InTourist, locul unde s-a desfășurat concursul. Ne-am întâlnit cu doamna Eugenia Ursu și delegația din Moldova. Am petrecut câteva ore împreună, iar spre 12 noaptea am luat un taxi spre cazare. Aveam o noapte și 2 zile de când nu mai dormisem. Am picat frânți.
Ca și asemănări între Rusia și Israel:
- la intrare în țară primești acea fișă sau cartelă, fără de care nu exiști;
- costurile la biletele de avion sunt cam la fel de piperate;
- securitatea este prezentă în ambele țări, doar că în Israel un pic mai ostentativ;
- atenția vis-a-vis de invitați (din partea organizatorilor locali) a cam lipsit în ambele situații; Norocul nostru că dna Eugenia Ursu a fost cu noi și ne-a sprijinit foarte mult, în ambele situații;
- peisajul total diferit de ceea ce găsești în Europa.
