În vara anului 2012 soțul meu a primit o invitație de a participa la
desfășurarea unei manifestări artistice, ce se întindea în acele vremuri, pe 3
zile.
Conceptul ne-a plăcut, iar ce a urmat a fost de vis.
Festivalul se numește „Coloana Infinitului” și a debutat la Târgul
Jiu, sub conceptul de a reuni trupe de tineri ce apreciază și prestează muzică
live de calitate, de la rock, pop la folk și jazz. Organizatorii, oameni
iubitori de cultură și frumos, cu inimi de aur, asigură trupelor instrumentele
necesare prestării live, o sonorizare a la carte și multă bună dispoziție.
Din păcate, cultura în România
este sugrumată încet-încet, dorindu-se anularea manifestărilor artistice, prin
impunerea de reguli ce fac aproape imposibil desfășurarea acestor acțiuni în
România. Consiliile locale nu mai sprijină aceste evenimente, iar Ministerul
interzice cumularea unor taxe inevitabile pentru susținerea acestor
festivaluri, ce sunt condiționate de acordarea unor diplome avizate de Minister.
Colac peste pupăză, sălile Caselor de Cultură și a Teatrelor, din România, sunt
peste 80% închise, pe motive I.S.U.
Totuși, organizatorii
festivalului din Târgu Jiu, deși se restrâng de la an la an tot mai mult, în
ceea ce privește conceptul inițial al acestui show live, până la urmă, nu
renunță să se zbată pentru el.
Ca să revenim, în 2012, am
descoperit orașul cu toate frumusețile sale. Am văzut live celebrele sculpturi
ale lui Brâncuși, expuse în cele două parcuri principale ale orașului: Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii și Coloana Infinitului. Ziua se desfășura vizitând, iar serile
erau pline de muzică live, de calitate. În acea perioadă festivalul se ținea la Grădina de Vară.
Parcă eram în concediu.
În seara ce încheia prestațiile
live ale trupelor de tineri (școlari și liceeni) era organizată o mare
petrecere pentru tineri, în care band-urile se întreceau în prestații live
asigurând voia bună și creînd o atmosferă ca de tabără. Toți ne simțeam bine și
întineream. 
Anii următori, festivalul s-a mutat în Teatrul Elvira Godeanu. O gazdă minunată, care ne-a primit cu brațele deschise.
Dar anul acesta, totul s-a
desfășurat sub cerul liber, fiind singurul loc disponibil în perioada stabilită
de concurs.
Dar de doi ani încoace,
petrecerile de după festival au dispărut, voia bună de altă dată nu mai este
aceeași, fiind umbrită de interdicțiile impuse de oficialități. Totuși,
felicitări organizatorilor, care se dau peste cap să îl țină în viață. Cu
regret, amintesc aici că sunt orașe din care aceste manifestări artistice s-au
stins, din cauza rigorilor, uneori stupide, ce înneacă cultura în fașă.
Dar deasupra acestor neajunsuri,
frumusețile orașului Târgu Jiu sunt de netăgăduit. Aștept cu nerăbdare fiecare
an, pentru a revedea Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului.
Deși
este o taxă modică și povestea este aceeași în fiecare an, recitată de același
ghid turistic, ca pe o poezie, nu ezit niciodată să revăd casa de la Hobița a
marelui om, Brăncuși.
Găsim mereu timp să vizităm și împrejurimile, cum ar fi
Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Polovragi, Mănăstirea Lainici, Peștera
Polovragi, Peșterea Muierii.
Iar punctul culminant al acestei escapade de 3
zile în Târgu Jiu, se încheie cu traseul Transalpina, cel mai spectaculos din
România.
 |
| RANCA |
Din păcate, în acest an nu am reușit să mai refacem acest traseu,
deoarece, condițiile meteo nu ne-au permis, fiind închis până la 1 iunie. Totuși am urcat până la Rânca unde am văzutr ultima ninsoare pe anul acesta.
Acesta este un alt efect neplăcut a regulilor descrise mai sus, ce au forțat
organizatorii să mute cu o lună mai devreme festivalul, pentru a se putea uni
cu zilele orașului Târgu Jiu și pentru a se putea integra în proiectul general
al Primăriei.
Mulțumim oamenilor deosebiți ce
ne invită în fiecare an la Târgu Jiu și care nu renunță să lupte pentru artă,
frumos, cultură, tradiție!
TRANSALPINA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu