DE LA ALȚII ADUNATE

3 august 2002, 

sâmbătă 11:08

MĂRII ȘI CELEI NEÎNTÂLNITE
d’apres Fortini Valentin

prima oară când te-am văzut …
liniștea adâncului tu era risipită-n vânt …
iar de atuncea simt în mine tot mereu
un fior, un tremur dulce, taina sufletului meu
unde ești tu? cea care mă purtai departe
unde-ți sunt valurile? ce cu al lor zbucium
îmi inundau inima toată
întotdeauna ți-a plăcut de mine să fiu departe
ai preferat necunoscutul ce te purta acolo cu
gândul …
unde te-ai dus? de-mi lași inima îngândurată
unde? te rog mai vino o dată …
și îneacă-mi durerea cu acele valuri minunate
iar în adâncul simțirii redă-mi clipa regăsirii …
liniște! … lasă marea în pace …
las-o la mine, te rog dă-i pace…
te caut în visele mele .. și te găsesc în suspine …
și înainte de clipa trezirii …
îți aud parcă vocea cum îmi șoptește fără-ncetare
răbdare! … răbdare înca o noapte
și poate valurile noastre se vor întâlni
pentru prima oară …
iar atunci visele mele nu te vor mai ține
parcă de o stâncă legată
unde-mi sunt pașii ce te mângâiau odată? unde sunt? …
s-au dus departe
n-au mai rămas decât urmele șterse de apă
…………………………………………….
să calci ușor prin nisip in zori căci
într-însul
sunt visele celor ce s-au dus fără
a fi lăsat o amintire mării la apus
și care astăzi s-au preschimbat în scoici.



UNUI SUFLET TRIST ȘI DEPARTE
d’apres Fortini Valentin

ți-aș dărui dac-aș putea o mică rază de
soare
ca inimioara ta in ea sa-shi caute alinarea ….
tzi-ash darui shi marea ca misterul valurilor ce o
inconjoara rand pe rand sa cuprinda a ta inimioara
tzi-ash darui shi aceasta zi minunata
ca sufletele noastre sa-shi caute izvorul de dragoste …
tu nu eshti decat o floare ce inmiresmeaza
vantul vietzii
tu nu eshti decat o briza de mare iar eu un
fluture ce acea floare poate o indrageshte
tu nu eshti decat o lacrima de inger pierduta-n
mare
iar eu valul ce o regaseshte …
tzi-ash darui shi o floare dar pana la tine
s-ar ofili shi apoi inima o sa ma doara
tzi-ash oferi shi o strangere de mana
ca apoi amandoi sa zburam pana la luna
tzi-ash oferi shi o imbratzishare
dar vantul se pare a nu ma intzelege shi nu
va purta cu el a mea mangaiere …
tzi-ash darui shi aceasta “noapte minunata”
ca acele stele ce uneori prin nori ma poarta
te rog, alunga-ma cu al tau zambet
din nou in nori …
dar …
da-mi aripi sa pot cadea ushor … in mare
adancu-i cuprinzandu-l doar pentru noi doi …
motto : “nu-tzi pierde anii ca apoi sa cersheshti clipe … traieshte-i din inima orice ar fi …”

14 septembrie 2002, 

sambata 19:40

de la DORIAN

florile plang in calea mea cand ma gandesc la tine,
shi frunzele copacilor se scutura cand plang
mi s-au crispat pleoapele de durere shi teama
de teama ca s-ar putea sa ma chemi inapoi
shi n-as veni.
te cunoshteam bine sau asha credeam macar
pana cand eu am cerut prea mult de la tine
pana cand cerul a devenit prea ingust
pentru tine, shi stelele mele prea pale
pentru dragostea ta
shi ai plecat, ai plecat sa cautzi fericirea,
fericirea ta, in nelinishti shi neguri ascunsa
in culmi de munte sau vai ascunse, necunoscute mie
shi nevazute, unde doar tu potzi sa crezi ca vei gasi
CEVA.
te-am lasat, in culmea trufiei mele, sperand
ca te vei intoarce, shi acum shtiu ca te vei intoarce
dar nu pentru mine, fiindca oricum, in sufletul meu
poate nu in primul val al vorbelor mele
poate nu atunci, acolo shi asha cum tzi-ai dorit
dar te iubeam, shi te voi mai iubi “o clipa fara sfarshit”
se seaca izvorul gandurilor mele shi vorbele
se pierd in amalgam de temeri shi durere shi cred
ca mi-a trecut, ca am gasit leacul pentru iubire
pentru ceva ce am vrut sa primesc shi sa ofer,
shi acum

s-a pierdut