Ce spun oamenii de știință

 Lectinele - pro sau contra? 

Lectinele, sau hemaglutininele, sunt un „antinutrient” care a primit multă atenție datorită mass-mediei populare și cărților de diete la modă care citează lectinele drept o cauză majoră a obezității, inflamației cronice și bolilor autoimune. Se găsesc în toate plantele, dar leguminoasele crude (fasole, linte, mazăre, soia, arahide) și cerealele integrale precum grâul conțin cele mai mari cantități de lectine. Există adevăr în spatele acestor afirmații?

 Problema cu lectinele

Lectinele sunt definite ca proteine ​​care se leagă de carbohidrați. Aceleași caracteristici pe care le folosesc lectinele pentru a apăra plantele din natură pot cauza probleme în timpul digestiei umane. Ele rezistă la descompunerea în intestin și sunt stabile în medii acide, caracteristici care protejează plantele care conțin lectină din natură. 

 Când sunt consumate, lectinele în starea lor activă pot provoca efecte secundare negative. Cele mai mediatizate relatări raportează reacții severe la persoanele care consumă chiar și cantități mici de fasole crudă sau insuficient gătită. Acestea conțin fitohemaglutinină, un tip de lectină care poate face ca celulele roșii din sânge să se aglomereze. De asemenea, poate produce greață, vărsături, tulburări de stomac și diaree. Efectele secundare mai ușoare includ balonarea și gazele.

 Studiile pe animale și pe celule au descoperit că lectinele active pot interfera cu absorbția mineralelor, în special a calciului, fierului, fosforului și zincului. Leguminoasele și cerealele conțin adesea aceste minerale, astfel încât prezența concomitentă a lectinelor poate împiedica absorbția și utilizarea acestor minerale în organism. Lectinele se pot lega și de celulele care căptușesc tractul digestiv. Acest lucru poate perturba descompunerea și absorbția nutrienților și poate afecta creșterea și acțiunea florei intestinale. Deoarece proteinele lectinei se leagă de celule pentru perioade lungi de timp, ele pot provoca un răspuns autoimun și se presupune că joacă un rol în afecțiuni inflamatorii cum ar fi artrita reumatoidă și diabetul de tip 1.

 Aceste teorii au alimentat mișcarea profitabilă anti-lectinei, generând cărți de succes și suplimente de enzime pentru a preveni activitatea lectinei în organism. Cu toate acestea, există cercetări foarte limitate la om privind cantitatea de lectine active consumate în dietă și efectele lor pe termen lung asupra sănătății. Antinutrienții, inclusiv lectinele, sunt studiați cel mai adesea în dietele țărilor în curs de dezvoltare, unde malnutriția este răspândită sau unde varietatea alimentelor este foarte limitată, iar cerealele integrale și leguminoasele sunt alimente de bază zilnice importante.

 Cum să reduceți lectinele din alimente

Este important de reținut că consumul de alimente cu o cantitate mare de lectine active este rar. Un motiv este că lectinele sunt cele mai puternice în starea lor crudă, iar alimentele care le conțin nu sunt de obicei consumate crude. Gătitul, în special cu metode umede cu căldură ridicată, cum ar fi fierberea sau tocănirea, sau înmuierea în apă timp de câteva ore, poate inactiva majoritatea lectinelor.  Lectinele sunt solubile în apă și se găsesc de obicei pe suprafața exterioară a unui aliment, astfel încât expunerea la apă le elimină.

 Un exemplu este fasolea uscată. Pentru a le pregăti pentru mâncare, se lasă la înmuiat câteva ore și apoi se fierb încă câteva ore pentru a înmuia fasolea, ceea ce dezactivează acțiunea lectinelor. Conservele de fasole sunt gătite și ambalate în lichid, deci sunt, de asemenea, sărace în lectine. Cu toate acestea, fasolea crudă fiertă la foc mic, cum ar fi într-un cuptor cu gătit lent sau gătirea insuficientă a fasolei nu va elimina toate lectinele.

Organismul poate produce enzime în timpul digestiei care degradează unele lectine. Alte procese care dezactivează compușii cum sunt încolțirea boabelor și a fasolei și îndepărtarea mecanică a cojii exterioare a boabelor de fasole și a boabelor de grâu care conțin cele mai multe lectine.

Există diferite tipuri de lectine în diferite alimente, iar reacțiile pe care oamenii le au la acestea variază foarte mult. Este posibil ca o persoană care are o sensibilitate digestivă subiacentă, cum ar fi sindromul intestinului iritabil, să aibă mai multe șanse să experimenteze simptome negative în urma consumului de lectine și alți antinutrienți. Deoarece simptomele raportate ale sensibilității la lectină sunt recunoscute cu disconfort fizic, o soluție rezonabilă poate fi să mănânci mai puțin sau mai puțin des alimentele care provoacă probleme digestive.

 

Beneficiile alimentelor care conțin lectină

Lectinele pot acționa ca un antioxidant, care protejează celulele de daunele cauzate de radicalii liberi. De asemenea, încetinesc digestia și absorbția carbohidraților, ceea ce poate preveni creșterea bruscă a zahărului din sânge și a nivelurilor ridicate de insulină. Cercetările timpurii urmăresc, de asemenea, utilizarea unor cantități mici netoxice de anumite lectine pentru a ajuta la stimularea creșterii celulelor intestinale la pacienții care nu pot mânca pentru perioade lungi de timp și în tratamentele anticancer din cauza capacității lectinelor de a provoca moartea celulelor canceroase.

În multe studii populaționale mari, alimentele care conțin lectină precum leguminoasele, cerealele integrale și nucile sunt asociate cu rate mai scăzute de boli cardiovasculare, pierdere în greutate și diabet de tip 2.  Aceste alimente sunt surse bogate de vitamine B, proteine, fibre și minerale și grăsimi sănătoase. 

Astfel, beneficiile pentru sănătate în urma consumului acestor leguminoase, sunt mai semnificative decât lipsa lor din alimentație.