Ferizaj

 Audițiile din cadrul Festivalului Amol

Pe la orele prânzului am ajuns la restaurantul în cadrul căreia erau organizate audițiile. Părinții au așteptat la parter, și au făcut consumație, timp în care copiii urcau la etaj, pe rând, pentru a-și prezenta momentul artistic.

Ceea ce mi s-a părut interesant, copilul nu era însoțit de părinte în sala de audiție, ci era lăsat singur cu jurații. Fiind o preselecție locală, au fost copii de toate categoriile dar am remarcat și câteva vârfuri.
După circa 4-5 ore de jurizare, a urmat o pauză de o oră pentru amenajarea sălii. Jurații au coborât la masă, iar sala a fost pregătită de către stuff, pentru gală.



Gala a început cu un minirecital al frumoasei Erta Ramadani, un fel de Bibi a noastră pentru copiii din Ferizaj. Părinții o aplaudau, copiii cântau și dansau cu ea. Toată lumea a fost mulțumită pentru premiile și invitațiile primite.

Seara am mers la o cafenea simpatică, împreună cu o prietenă a Anduenei, ce făcuse parte și din juriu. Discuțiile au fost interesante, atmosfera plăcută, iar locația cu un design foarte cald și vesel.

Seara am finalizat-o cu o scurtă plimbare și apoi somn de voie, întrucât a doua zi aveam rezervată o plimbare cu Anduena, într-un resort turistic din Kosovo.

Orășelul Ferizaj

A doua zi, până să plecăm în excursie, am ieșit prin oraș să îl vizităm pe îndelete și să facem o colecție de fotografii cu toate desenele (graffiti) de pe clădiri.

Promenada din zona hotelului

Am remarcat și multe statui ce reprezentau luptători. Clădirea municipalității era foarte simplă, dacă nu scria ce reprezintă, nici nu i-ai fi dat atenție.

Primăria

Statuia din fața Primăriei

Detaliu statuie

Gara, arăta ca o hală din anii 70. Ne-am uitat și la călătoriile afișate, însă nu treceau prea multe trenuri prin acea gară.

Gara din Ferizaj

Fiind duminică dimineața, ne-am gândit să intrăm și în biserica de rit ortodox, să vedem cum este o slujbă la ei. Dar când am ajuns am constatat, că deși era ora 9.30, nu era nici o slujbă. Ba mai mult, la intrare era o gheretă. Ni s-au cerut pașapoartele până la ieșire. Am intrat, am făcut câteva fotografii, iar la ieșire am constatat că în pașaportul meu erau 100 de euro. M-am minunat că i-am primit înapoi, la noi sigur ar fi dispărut. Dar omul a fost corect. Eu uitasem că am banii puși acolo. Când i-am povestit Anduenei, mi-a zis că e normal, pentru că poporului ei îi este teamă de Allah și nu fură.

Am ajuns în zona de shopping, unde am regăsit toate mărcile din Europa. Mă așteptam la produse autohtone, mai multe, dar nu prea le-am regăsit. poate nu am știut noi unde să căutăm.
Mai jos câteva imagini cu orașul:

Graffiti: