La pas prin Oradea

Ziua a doua (29 iunie 2019) mi-am rezervat-o pentru a o lua la picior și a vizita tot ce se putea vizita. Fiind cazați la 10 minute de centru, am pornit pe jos.
Odată ajunsă în Piața Unirii, nu am recunoscut inițial locurile, pentru că totul este schimbat, mașinile nu mai trec prin centru, totul fiind zonă pietonală. În cele patru colțuri ale centrului se găsesc 4 monumente istorice.

În colțul de sud-est este situată „Biserica cu Lună”, de rit ortodox. A căpătat această denumire de la mecanismul instalat în turnul bisericii, care este conceput să facă o rotație completă în jurul axei sale, în 28 de zile, indicând astfel fazele lunii. Chiar am participat la Sf. Liturghie, din ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Biserica Sf. Nicolae, de rit greco-catolic, se află față-n față cu biserica ortodoxă. De curiozitate am intrat aici, a doua zi, când se desfășura slujba de duminică. Am stat un pic la slujbă, care se aseamănă cu cea ortodoxă, doar că nu am stat foarte mult, cam 15-20 de minute. Am ieșit după ce s-a spus Tatăl Nostru și s-a început împărtășirea enoriașilor.







Am intrat apoi în biserica ortodoxă și am prins momentul de dinainte de Tatăl Nostru. Dacă cu o zi înainte cântările fuseseră susținute de un singur cântăreț, azi erau susținute de un cor mixt pe voci. S-a cântat și în latină. Un cor cu voci de îngeri, ce m-au impresionat la maxim.

Pe colțul opus al pieței se găsește biserica de rit romano - catolic „Sfântul Ladislau”. În aceasta nu am intrat, doar am fotografiat-o de afară. Am citit ulterior că aici se află cel mai vechi altar din Oradea.

Iar față în față cu aceasta este Palatul „Vulturul Negru”, ce are un pasaj acoperit cu sticlă în formă de Y. Mi-au plăcut vitraliile și arcadele locului.

Apoi am continuat cu pietonala, traversând Crișul Repede pe Podul Ladislau. Am găsit pe traseu Primăria, Teatrul de Stat ce este momentan închis, pentru că în această zonă se efectuează diverse lucrări. Promenada este presărată cu diverse clădiri istorice, de magazine, orașul fiind în continuă modernizare. Foarte multe clădiri cu o arhitectură deosebită, impunătoare, palate, biserici. Oamenii sunt foarte amabili, pe stradă, în magazine, la terase.

La un moment dat mi s-a făcut foame și am luat o ciorbă specifică restaurantului. A fost foarte gustoasă.

M-am întâlnit și cu un Mim :)

Multe clădiri impunătoare, vestigii istorice.

La un moment dat am ajuns la o biserică ce mi-a plăcut mult, am fotografiat-o și nu știam în ce direcție să o iau.

















Am găsit lângă ea o hartă (sunt multe locuri unde poți consulta harta turistică a orașului pentru a te orienta mai ușor în spațiu). Astfel am descoperit că puteam să o iau pe o altă rută ca să ajung la cazare, dar să am și posibilitatea de a vedea și Cetatea Oradei. Am luat-o pe Bvd Magheru (de Oradea, nu de București :)  ).






























Când am ajuns în zona cetății nu m-am prins eu cum să trec spre cetate, așadar am dat roată toată acea intersecție uriașă, pentru a reuși să traversez la biserica din mijloc, în spatele căreia se întind zidurile cetății.

Am fost un pic dezamăgită, sperând să găsesc o cetate ca cele din zona Moldovei. Ulterior am aflat istoria locului, de la locuitorii orașului. Am înțeles că aici nu se impunea o cetate cu ziduri de apărare pentru oamenii vremii, orașul desfășurându-se în afara zidurilor cetății. Azi găsim o clădire nouă în semicerc, renovată, ce adăpostește în interiorul său situl arheologic al cetății vechi. În curtea interioară se desfășura un festival maghiar, unde erau expuse diverse suveniruri, dar sfârâia și gulașul în ceaune uriașe, dar și alte mâncăruri specifice zonei.

Am luat-o apoi spre cazare, și am traversat Parcul ce adăpostea în interiorul său Casa de Cultură. Mi-a plăcut o sculptură, amplasată în fața ei, atât ca formă cât și ca mesaj.

După circa 8 ore de plimbare, aveam picioarele mega obosite, dar sufletul foarte vesel de tot acest turneu.

Aș vrea să amintesc că au un sistem de transport în comun foarte bine pus la punct. Am găsit o aplicație ce îmi spunea exact la ce oră vin mijloacele de transport (autobuze, tramvaie, microbuze), dacă se întâmpla să nu fi găsit casă de bilete aveai varianta de a plăti cu un card bancar. De altfel în mijloacele de transport se găsesc 3 tipuri de taxatoare: cel pentru bilete, cel pentru abonamente (card electronic), cel pentru card bancar. Deci nu ai nici o scuză că nu ai avut cum să-ți plătești călătoria. O călătorie este 3 lei. În a patra zi ne-am descurcat singuri cu mijloacele de transport, la întoarcere din Băile 1 Mai. Am luat un microbuz ce a mers vreo 10 stații, iar aplicația îmi spunea prin ce stație am trecut, și câte mai am până la destinație. Apoi am luat un tramvai ce ne-a lăsat în centru. De aici am mai făcut 10 minute pe jos, până la cazare. Totul în maxim o oră, cu tot cu statul în stație.

Băile termale sunt foarte bune pentru afecțiunile osoase, dar are și restricții, în primul rând pentru cei cu probleme cardiace.

La Băile Felix, am fost în ansamblul de bazine Apollo, unde am petrecut vreo două ore, fără să avem timp să ne plictisim.

La Băile 1 Mai, am fost într-un spa privat „Alegria”, unde era și bazinul cu apă termală dar avea acces și la trei saune (două uscate și una umedă). Din păcate, Băile 1 Mai erau închise, sau în renovare. Am înțeles că ar mai fi putut fi văzut și un lac cu nuferi, dar nu am avut timp.



Iar a treia locație unde am făcut băi termale, a fost la un ștrand din Oradea, între blocuri, unde nu e atât de amenajat, dar e curat și te simți ca într-o mare familie.

Orașul se aseamănă cu Lubliana, prin faptul că este străbătut de Criș, cu multe poduri peste el.