Cetatea ridicată de coloniile grecești în Dobrogea

26.07.2016

Marți, Eforie Nord

Cetatea Histria

Sâmbătă după-amiază, mi-am luat părinții și am plecat să descoperim Dobrogea cu frumusețile ei. Ne-am propus ca obiectiv turistic cetatea de origine greacă, situată pe malul lacului Sinoe, la cca 60 km de Constanța. Întemeiată în anul 657 î.Hr. de colonii grecești, cetatea Histria se dorea a fi un port la Marea Neagră. Ulterior a fost cotropită de populații avaro-slave. În urma cercetărilor arheologice, cetatea Histria a fost declarată primul oraș-cetate de pe suprafața României. Dar pentru descoperirea istoriei acestui așezământ vă invit să consultați adresa de mai jos:

Link:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Histria

Ne-am pornit din Eforie, undeva pe la prânz. Am parcurs traseul Eforie Nord – Agigea – A4 – Lumina – Cogealac – Tariverde – Nuntași – Istria. Până la Tariverde este drumul european E87, care duce spre Tulcea, și pe care îl parcurg de fiecare dată când merg spre Vaslui, cu trecere la bac prin I.C.Brătianu, Galați. 

La indicatorul către Cetatea Histria virezi dreapta și intri pe un drum județean, din ce în ce mai accidentat. Dar dacă știi să faci jaloane, scapi cu bine. De-o parte și de alta a drumului sunt câmpuri arate (după strânsul recoltei) pentru o bucată de drum, ca mai apoi, pe mâna dreaptă să înceapă lacul Sinoe, pe care am încercat să îl surprind din mers, la volan fiind.

Lacul Sinoe, județ Constanța

La un moment dat ne-am intersectat cu un drum unde avem iar indicator pentru cetatea Histria, dar nu am zărit nici o bornă, bazându-mă pe GPS-ul telefonului și apucându-mă disperarea că din ce înaintam creștea numărul de kilometri. Dar într-un final am ajuns, mai devreme decât se anunța pe GPS.

Primul impact a fost “Ce se întâmplă aici?”. Am găsit o clădire albă, ce semăna cu o instituție și care se zărise cu vreo 5-6 km înainte. Dar de la acea distanță mi se părea o fermă într-un lan de porumb. Am parcat și am cumpărat bilete (5 lei pentru pensionari și 10 lei pentru adulți pentru fiecare obiectiv în parte – respectiv muzeu, cetate). Am intrat în clădirea albă, cu tencuială căzută, dar care adăpostea mii de ani de istorie. Am parcurs cam în 40 de minute întreaga incintă, unde am descoperit multe obiecte aparținând civilizațiilor grecești și celor romane ce au venit ulterior în aceste locuri, dar și obiecte din cultura Hamangia, anexate acestei zone.

Tăcerea acestor obiecte este descifrată de etichetele care spun câteva cuvinte despre ceea ce reprezintă, dar și de hărțile foarte dese, atârnate de pereți, care exemplifică diversele stadii ale săpăturilor și cercetătorilor care ne-au dezvăluit secretele acestei așezări. 

Poate un ghid ar fi dat glas acestei istorii tumultoase, iar pietrele (multe monumente funerare, aparținând diverselor personalități ale vremii respective) ar fi prins viață.

Cum intri, pe peretele frontal este o hartă numită Dobrogea arheologică, pe care am surprins-o și eu cu aparatul și o redau mai jos. Mi s-a părut fascinant să descopăr așezările și mai ales cât de multe site-uri arheologice sunt pe suprafața Dobrogei.

În stânga hărții este redat următorul citat, prin care Strabon, în lucrarea Geografia, localizează Cetatea la Malul Mării Negre:

“La o depărtare de cinci sute de stadii de “Gura Sacră” a Istrului (Dunărea de azi), mergând neîncetat de-a lungul țărmului mării, în așa fel ca să-l ai la dreapta -, se află orășelul Istros (Histria de azi), colonie a milesienilor. Vine apoi Tomis (Constanța de azi), altă cetate – tot mică -, la o depărtare de două sute cinzeci de stadii de cealaltă. Apoi, la un interval de două sute optzeci de stadii de la Tomis, ni se înfățișează orașul Callatis (Mangalia de azi) care este o colonie a Heraclei.”

În continuare, descoperim o hartă ce ilustrează Histria și Gurile Dunării. Într-o vitrină sunt mai multe lucrări intitulate Histria.

În interiorul muzeului este o suprafață mai joasă, ca nivel, ce adăpostește hărți și reprezentări ale interiorului cetății, precum și harta Bazilicii episcopale, ce atestă forma de cult a așezării și rangul său de episcopie.

                   Am descoperit și un cadran  solar de măsurare a timpului.

Am descoperit și un Idol al fertilității și fecundității, un bloc de piatră, cu un desen reliefat pe suprafața sa, dar șlefuit de timp, astfel încât multe detalii s-au pierdut.

Statuiete, obiecte de ceramică antică, unelte de lucru, obiecte de os (accesorii de păr, pieptene, etc.), amfore, morminte de incinerație, toate așezate și etichetate frumos, vorbind tăcut despre istoria noastră.

La ieșire din muzeu, în partea dreaptă se deschide drumul către cetatea înăbușită de bălărie și arsă de soarele ce ne cam înmoaie și pe noi.

Dăm o raita prin interiorul cetății, mai exact printre zidurile rămase mărturie peste timp și constat că e mult mai întinsă decât cea de la Adamclisi. Ce am văzut noi a fost doar o frântură din ce a fost cu mii de ani în urmă.

cetatea Histria, Constanța, România

Se pare că în stânga cetății ar fi fost și un drum ce ar fi dus către apă, lacul Sinoe, dar nu am mai avut timp să mergem și în acel loc, fiind târziu și trebuind să ne grăbim spre casă.

Ne-am întors pe drumul pietruit și am vizitat și o mică construcție ce este situată în spatele muzeului, dar care nu știu ce reprezintă, neavând o inscripție care să menționeze detalii despre ea.

Grăbiți am plecat spre casă, lăsând istoria prăfuită și conservată de timp, greșind drumul de întoarcere, și luaând-o prin Corbu – Săcele – Năvodari – Lumina – A4 – Agigea – Eforie.

Cu tot regretul că nu se face o exploatare și o reprezentare mai activă și mai atractivă a acestor locuri încărcate de istorie, vă recomand să mergeți totuși să vizitați locurile, pentru că și pietrele vorbesc și ne atestă vechimea pe aceste meleaguri.