Ferizaj

 Audițiile din cadrul Festivalului Amol

Pe la orele prânzului am ajuns la restaurantul în cadrul căreia erau organizate audițiile. Părinții au așteptat la parter, și au făcut consumație, timp în care copiii urcau la etaj, pe rând, pentru a-și prezenta momentul artistic.

Ceea ce mi s-a părut interesant, copilul nu era însoțit de părinte în sala de audiție, ci era lăsat singur cu jurații. Fiind o preselecție locală, au fost copii de toate categoriile dar am remarcat și câteva vârfuri.
După circa 4-5 ore de jurizare, a urmat o pauză de o oră pentru amenajarea sălii. Jurații au coborât la masă, iar sala a fost pregătită de către stuff, pentru gală.



Gala a început cu un minirecital al frumoasei Erta Ramadani, un fel de Bibi a noastră pentru copiii din Ferizaj. Părinții o aplaudau, copiii cântau și dansau cu ea. Toată lumea a fost mulțumită pentru premiile și invitațiile primite.

Seara am mers la o cafenea simpatică, împreună cu o prietenă a Anduenei, ce făcuse parte și din juriu. Discuțiile au fost interesante, atmosfera plăcută, iar locația cu un design foarte cald și vesel.

Seara am finalizat-o cu o scurtă plimbare și apoi somn de voie, întrucât a doua zi aveam rezervată o plimbare cu Anduena, într-un resort turistic din Kosovo.

Orășelul Ferizaj

A doua zi, până să plecăm în excursie, am ieșit prin oraș să îl vizităm pe îndelete și să facem o colecție de fotografii cu toate desenele (graffiti) de pe clădiri.

Promenada din zona hotelului

Am remarcat și multe statui ce reprezentau luptători. Clădirea municipalității era foarte simplă, dacă nu scria ce reprezintă, nici nu i-ai fi dat atenție.

Primăria

Statuia din fața Primăriei

Detaliu statuie

Gara, arăta ca o hală din anii 70. Ne-am uitat și la călătoriile afișate, însă nu treceau prea multe trenuri prin acea gară.

Gara din Ferizaj

Fiind duminică dimineața, ne-am gândit să intrăm și în biserica de rit ortodox, să vedem cum este o slujbă la ei. Dar când am ajuns am constatat, că deși era ora 9.30, nu era nici o slujbă. Ba mai mult, la intrare era o gheretă. Ni s-au cerut pașapoartele până la ieșire. Am intrat, am făcut câteva fotografii, iar la ieșire am constatat că în pașaportul meu erau 100 de euro. M-am minunat că i-am primit înapoi, la noi sigur ar fi dispărut. Dar omul a fost corect. Eu uitasem că am banii puși acolo. Când i-am povestit Anduenei, mi-a zis că e normal, pentru că poporului ei îi este teamă de Allah și nu fură.

Am ajuns în zona de shopping, unde am regăsit toate mărcile din Europa. Mă așteptam la produse autohtone, mai multe, dar nu prea le-am regăsit. poate nu am știut noi unde să căutăm.
Mai jos câteva imagini cu orașul:

Graffiti:

Experienta din Kosovo

4 zile altfel

La începutul lunii februarie am trăit o experiență nouă. Am fost invitați în Kosovo la audițiile unui festival ce se va desfășura în această vară în Ferizaj. 

Când am primit invitația am fost foarte entuziasmați. Cu cât zilele se apropiau începeam să mă documentez despre ”regulile locului”. Citind informațiile de pe siteul oficial al MAI m-am cam îngrozit. Totul era sumbru și te punea în gardă. Am primit o invitație oficială, pe care am avut-o la noi. Înainte de plecare, cu circa 2 săptămâni am fost nevoiți să schimbăm pașapoartele. Al meu mai avea 5 luni de valabilitate, dar ca să nu riscăm cu regula de minim 6 luni din momentul ieșirii din țară, am decis să îl schimb și eu. A fost și aici o întreagă tevatură. La Vaslui era imposibil să le facem, pentru că la ușa sediului erau zilnic 200-300 de oameni, iar on-line totul era ocupat până pe 12 martie. Norocul nostru a fost că puteam să mergem oriunde în țară. Așa am reușit să ne programăm amândoi on-line, la Bacău. Cu 2 zile înainte de plecare aveam pașapoarte. 

A venit ziua plecării și am sperat că totul va fi bine. Am ales traseul prin Bulgaria. La graniță am trecut fără probleme. Apoi am ajuns la granița cu Serbia, din nou totul a decurs normal. Peisajul montan a apărut destul de repede la orizont și ne-a însoțit până în Ferizaj. Când ne-am apropiat de Kosovo, am început să avem emoții. Totuși a fost bine. GPS-ul auto nu mai făcea față, nefiind actualizat, așa a trebuit să activăm datele mobile pentru a găsi orașul. Am mai descoperit o situație. Pe telefon îmi apărea Ferizaj, iar pe gps Urosevac, un detaliu semnificativ, ca să știi ce să cauți. Aici era documentarea soțului. O altă descoperire, gps-ul nu vedea autostrada, fie ea și scurtă, dar de ajutor. 

După câteva ore de condus am ajuns în Ferizaj. Am fost întâmpinați cu brațele deschise și emoția era de ambele părți. A noastră de curiozitate, oboseală și emoția unui loc pe care îl vezi prima oară. Al lor pentru că sperau să ne placă orășelul. Am fost răsfățați cu un ceai și prăjituri specifice locului.

Mașina am parcat-o într-un loc recomandat de ei și am mutat bagajele la Anduena în mașină. Am pornit apoi să ne plimbăm, am trecut peste niște linii de cale ferată, ce străbat orașul prin pântecele lui. Fiind vineri, era multă vânzoleală în oraș. Ajunși pe pietonala din centrul orașului am fost uimită de câtă lume puteam să văd. Practic nu aveai unde să arunci un ac. 

Ne-a surprins și ideea de a avea în aceeași curte 2 locașuri de cult diferite.

Am intrat într-o altă cafenea, să ne mai relaxăm, și am experimentat prima pană de curent. Ulterior am aflat că orășelul se bazează pe energie electrică, gazul fiind considerat periculos, după o serie de accidente soldate cu pagube serioase, în anii precedenți. De aceea toate locațiile sunt dotate cu generatoare de curent, ca să facă față perioadelor de pană de curent. Partea neplăcută era faptul că pica și wi-fi-ul odată cu pana de curent. Chiar dacă intra generatorul, nu se reseta și routerul.
Un alt detaliu ce ne-a luat prin surprindere: se fuma în spații închise. Am fost uimiți, dar nu ca atunci când am fost în Muntenegru. Deja era a doua țară ce nu era aliniată la normele de protecție a nefumătorilor

Pentru cină am mers undeva în afara orașului, la un local elegant. Ajunși aici am aflat că locația va fi și gazda audițiilor de a doua zi. Meniul ne-a surprins pe amândoi. Am început cu o pâine umplută cu brânză, un platou cu tot felul de legume ce le folosim și noi în salată, dar tăiate și așezate pur și simplu împreună cu rondele de ouă, plus un platou cu o brânză amestecată cu vânătă coaptă, un deliciu. După ce ne-am săturat ne-am trezit că vine și felul doi, un platou de cărnuri, gustoase ce-i drept, dar doar le-am gustărit că eram deja ghiftuiți.

La întoarcere am trecut pe la casa părinților, unde am poposit circa o oră. Ne-a surprins plăcut să vedem un interior de casă, lucru ce  nu am putut experimenta în nici o altă călătorie din exteriorul țării. În România am fost invitați acasă la ei, de simpaticii noștri amici, familia Cozma, ce organizează festivalul de la Târgu Neamț. Astfel ne-am dat seama de ospitalitatea și căldura familiei Anduenei. 

 Fiind deja seară, destul de târziu, am revenit la cazare, iar gazda noastră s-a retras să-și pregătească ultimile detalii pentru a doua zi. Noi, fiind ghiftuiți, am decis să ne mai plimbăm un pic pe pietonala din fața hotelului. Primul magazin din zonă ne-a atras atenția, datorită costumațiilor expuse.

Spre miezul nopții am revenit la cameră, unde am adormit instant.